“Poesii” a fost singurul volum – apărut pe 21 decembrie 1883, la editura “Socec” – ce a fost tipărit în timpul vieții lui Eminescu. Cartea avea prefața și textele selecționate de Titu Maiorescu și strângea un număr de 63 de poezii, dintre care 26 fuseseră publicate în Convorbiri Literare, pe parcursul a zece ani.
Cartea a fost un plan îndelungat în care Eminescu a lucre la insistențele prietenilor săi literari. Într-o primă variantă, volumul a avut titlul „Lumină de lună”.
În cercurile literare, se vorbea despre faptul că Mihai Eminescu lăsase în grabă manuscrisele, pentru a fi tipărite, dar procesul a fost întrerupt din cauza apariției unor problemele de sănătate, care l-au făcut pe autor să întrerupă relația cu editura. Prieten cu Eminescu, Titu Maiorescu s-a angajat să fie editorul volumului, fără să ceară vreun acord din partea poetului. În acest fel, editarea unei cărți sub semnătura lui Eminescu era anunțată, în vara anului 1883, în Convorbiri Literare. Manuscrisele, recuperate de către editor, au suferit și modificări în anumite locuri. Spre exemplu, în poemul “Glossă”, Maiorescu a înlocuit versul „Vreme trece, vreme vine” cu varianta „Vremea trece, vremea vine”. Volumul, sub formă de proiect, a fost trimis spre tipărire în decembrie 1883, atunci când editorul finalizase prefața ediției întâi. S-a întâmplat însă și un accident, Maiorescu rătăcind una dintre colile editoriale, cuprinzând 16 file.
Volumul “Poesii” a fost distribuit prin librăriile editurii “Socec”. Lansarea oficială a avut loc în ziua de 21 decembrie 1883 (totuși, pe prima pagina apărea tipărit anul 1884).
Titu Maiorescu a mărturisit apropiaților că lansarea era programată inițial să fie făcută astfel încât să apară de Crăciun, pentru a fi o surpriză făcută autorului.
Totuși, cu toate eforturile făcute, Eminescu nu a fost impresionat de volum, ba chiar se spune că a fost iritat și a trântit cartea de podea.
Într-una din scrisorile sale, Maiorescu spunea:
„Acum trebuie să știi că volumul de poezii ce ți l-a publicat Socec, după îndemnul meu, în Dechemvrie anul trecut, a avut cel mai mare succes, așa încât Socec stă înca uimit. În aceste 7 săptămâni de la aparițiunea lui, s-au vandut 700 de exemplare; o mie este toată ediția și de pe acum trebuie să te gândești la ediția a doua, care va fi reclamată pe la toamnă și în care vei putea face tu toate îndreptările ce le crezi de trebuință. Poeziile D-tale sunt azi cetite de toate cucoanele, de la Palat până la mahalaua Tirchilești, și la întoarcerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitor al României. Așa cam este, dar tot nu este rău, când te simți primit cu atâta iubire de compatrioții tăi.”
—Titu Maiorescu – dialogând cu Mihai Eminescu
Ediția princeps a volumului “Poesii” a rămas drept una dintre cele mai importante și mai iubite cărți din literatura română. A urmat ediția a doua, în 1885, care avea conținutul identic. Apoi, în 1888, la a treia reeditare, au fost incluse suplimentar trei poezii noi: „La steaua”, „De ce nu-mi vii” și „Kamadeva”, acestea fiind alese dintre ultimele creații ale poetului. A urmat și a patra ediție, în octombrie 1889, la decesul lui Mihai Eminescu, variantă tipărită cu un studiu intitulat „Poetul Eminescu”, semnat de Titu Maiorescu.
