”Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, […] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” – Constantin Nottara
Viața Mariei Tănase, reconstituită din documentele, este adunată în „Dosarul I 157076”, aflat în Arhivele CNSAS.
Între coperțile dosarului – intitulat de Securitate „Gaiţa” – se află un portret strâns din piese de puzzle, în care se regăsesc şoapte, suspiciuni, acuzații, anchete, urmăriri indecente şi verificări – un ansamblu de informații colorate despre cea mai puternică voce feminină românească, rămasă în istorie.
Cântăreaţă lirică, cu leafă la normă
În dosarul măcinat de timp, comuniștii au comprimat la modul ieftin și devalorizant uriașa personalitate a Mariei Tănase, anvergura artistică, distincţia boierească, sclipirea intelectuală, dragostea de folclor a culegătorului autentic, originalitatea și vitalitatea. Au catalogat-o ca o cântăreaţă lirică cu leafă fixă și normă, iar în conformitate cu cerințele de slujbașă oarecare, pe lângă normă, i se trasaseră și alte obligaţii obștești-proletare, precum era cea de a cânta și juca pe la întreprinderi, iar după reprezentații avea în sarcină să participe la discuţii colective critice cu muncitorii despre piesele muzicale sau de teatru interpretate. Avea repertoriul drastic controlat și nu avea voie să plece în turnee în străinătate.
Măcinată de un cancer la plămâni
Moartea Mariei Tănase a venit ca un eveniment neașteptat pentru marele public, dar apropiații săi știau că artista suferea din cauza unei boli incurabile, care fusese depistată într-un stadiu avansat.
În primăvara anului 1963, aflată fiind într-un turneu la Hunedoara, alături de Taraful Gorjului, artista a aflat că este bolnavă de cancer la plămâni.
Rochie și dresuri albe, flori albe
Era o zi de sâmbătă, 22 iunie 1963, când Maria Tănase pleca din lumea celor vii. În toamna acelui an ar fi sărbătorit 50 de ani de viață, așa cum și-ar fi dorit, cu vin ghiurghiuliu și muzică, dar n-a fost să fie așa. Maria Tănase a fost depusă pe un catafalc, iar ea părea că doarme profund, părea că se liniștise pentru întâia data după o viață trăită cu sufletul zbuciumat.
Era îmbrăcată într-o rochie albă, de banchet, prinsă în butoni pe spate. Era încălțată cu ciorapi albi, și dacă ar fi putut probabil că ar fi fost fericită că scăpase, în sfârşit, de pantofii care o chinuiseră mult, la platfusul ei. Artista era înconjurată de flori, predominant albe, iar la căpătâiul ei stătea un bărbat care ţinea ridicată o oglindă mare, astfel încât toţi oamenii veniți să o poată vedea şi să îşi ia rămas-bun.
Pe 25 iunie, într-o zi caniculară, sicriul ei a fost purtat prin toată Capitala, ultima oprire fiind la Cimitirul Bellu. Deși soarele lumina, der sus, arzător, pe străzile Bucureştiului era umbra, peste tot era plin de oameni – şosele, copaci, balcoane, acoperişuri de bloc. Românii se adunaseră, înghsuiți, să o jelească pe Maria, Pasărea Măiastră, care le cântase așa cum nu mai auziseră vreodată.
Dispariția artistei era oglindită în publicațiile vremii astfel:
“Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, Asociația oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale și Teatrul Satiric Muzical „C. Tănase” anunță cu profundă durere încetarea din viață a artistei emerite Maria Tănase.
Născută în București, în anul 1913, Maria Tănase a fost atrasă de timpuriu de frumusețea cântecului nostru popular pe care l-a slujit cu dragoste și cu o sensibilitate remarcabilă până la sfârșitul vieții sale. Dotată cu calități artistice deosebite, cu o rară capacitate de înțelegere și redare a muzicii populare în tot ceea ce are mai specific, mai pitoresc, mai emoționant, Maria Tănase a ridicat interpretarea cântecului popular românesc la nivelul unei arte de înaltă ținută, contribuind prin puternica ei personalitate la creșterea prestigiului și faimei de care se bucură arta noastră populară în întreaga lume.
Totodată, ea a desfășurat o activitate susținută de culegător, scoțând la iveală și valorificând nenumărate melodii populare, creând ea însăși numeroase cîntece în spirit popular. Prin munca și arta ei, Maria Tănase și-a cîștigat stima, prețuirea și dragostea iubitorilor de muzică, a maselor largi de oameni ai muncii din patria noastră.
Pentru excepționalele sale calități artistice, puse în slujba promovării muzicii populare romînești, statul democrat-popular i-a conferit titlurile de Artistă Emerită și laureată a Premiului de Stat.
Încetarea din viață a Mariei Tănase este o pierdere grea pentru viața muzicală din țara noastră. Amintirea ei va rămâne vie în conștiința tuturor celor care au cunoscut-o.
Semnatarii anunțului:
Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă
Asociația Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale
Teatrul Satiric Muzical „Constantin Tănase”
Comisia pentru organizarea funerariilor comunică următoarele:
Corpul defunctei va fi depus în holul Teatrului Satiric Muzical „C. Tănase” (sala Savoy). Accesul publicului va fi permis luni, 24 iunie, între orele 13-18 și marți, 25 iunie, între orele 9-12.”
Cortegiul funerar va pleca din fața Teatrului „C. Tănase, marți, la ora 13.00. Înhumarea va avea loc Ia cimitirul Belu, la ora 14.30. (Scânteia tineretului, iunie 1963)
