Data de 23 august 1944 a rămas în istoria României ca ziua în care țara noastră a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Atunci, mareșalul Ion Antonescu a fost a fost arestat la dispoziția dată de regele Mihai I și demis prin decret regal, fiind format un guvern condus de Constantin Sănătescu.
Armistițiul
În dimineaţa zilei de 23 august, Iuliu Maniu şi Constantin Brătianu, într-o ultimă încercare a-l convinge pe mareşal să încheie un armistiţiu, i-au cerut istoricului Ghe. Brătianu să intermedieze o întâlnire care ar fi putut schimba soarta evenimentelor zilei, o întâlnire între conducătorul statului și Rege.
Mareşalul s-a arătat convins de argumentele lui Brătianu şi a acceptat să meargă la Palat, dar a pus o condiţie, anume ca Brătianu și Maniu să semneze și să-i trimită o scrisoare (până la ora 15.00) prin care să se confirme categoric că ei îl susţin în semnarea armistiţiului. În acest context, mareşalul a transmis instrucţiuni pentru a fi făcute demersurile necesare solicitării, la ora 16.00, a unei audiențe la Rege.
Istoria scrisă de la o oră la alta…
Învolburările acestei zile au făcut ca Gheorghe Brătianu să nu îl găsească nici pe unchiul său (Constantin Brătianu), nici pe Maniu, astfel că nu a putut fi îndeplinită condiţia mareşalului. În cele din urmă, generalul Sanatescu l-a convins pe Antonescu să se prezinte la Palat, chiar dacă nu apăruse scrisoarea solicitată.
Mareșalul Antonescu a ajuns la Palat la ora 16:05, si i-a explicat regelui ce motive a avut de nu a grăbit semnarea unui armistiţiu, arătând și ce demersuri făcuse la Aliaţii occidentali. Totodată, mareșalul a subliniat că acceptarea condiţiilor puse de sovietici implicau pierderea definitivă a Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
Cel mai probabil, punctul nevralgic al discuției a fost informaţia dată de mareşal, conform căreia în decursul după-amiezii, era aşteptat răspunsul lui Hitler la cererea deja transmisă de a ieşi din război, răspuns preconizat să sosească în jurul orei 17.30, conjunctură creată care, și pe fondul crizei de timp, i-a întărit regelui hotărârea de a-l aresta. Astfel că până la momentul recepționăprii răspunsului din partea lui Hitler, forţele germane puteau să se mobilizeze pentru a contracara orice tentativă a României de a se rupe din relaţia cu Germania.
Decizii politice cu arma la tâmplă
Conform arhivelor vremii, există mai multe variante cu privire la răspunsul dat de rege la argumentația lui Antonescu. Se pare că cea acceptată de cei mai mulţi istorici a fost următoarea: „Domnule mareşal, am ascultat expunerea dv., consider situaţia foarte gravă, care pune în pericol chiar existenţa neamului românesc. Din această cauză vă demit din funcţia de conducător al statului”.
Apoi, la semnul făcut de colonelul Emilian Ionescu, trei subofiţeri coordonați de maiorul Dumitrescu au intrat în sala de audienţă, cu armele în mâni şi le-au îndreptat către mareşal. „Ion Antonescu a rămas surprins de apariţia echipei şi, vociferând, se adresează lui Sănătescu, spunându-i: «Bine, Sanatescu, în înseamnă aceasta? Intru ca om paşnic şi sunt tratat ca un criminal?»”.
Apoi, Antonescu a fost escortat la etaj si izolat în camera blindată a regelui. În absenţa lui Iulie Maniu, s-a hotărât că noul prim-ministru să fie generalul Sanatescu, personalitate ce avea câștigat respectul armatei. Și. Într-adevăr, armata a considerat prioritară loialitatea față de comandantul ei suprem, regele, mai presus de cea datorată mareşalului Antonescu, ceea ce a făcut ca niciun ofiţer superior să nu fi încălcat vreun ordin transmis de Sănătescu.
Suveranitatea începe cu atitudinea de suveranitate
Astfel, în ziua de 23 august, la ora 20.20 , la postul public de Radio, se transmitea Proclamaţia regelui Mihai, care anunţa ruptura de Germania şi noua orientare politică a ţării. În audienţa acordată ministrului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, suveranul anunța că, dacă trupele germane nu vor deschide ostilităţile, ele vor avea oportunitatea să se poată retrage, în linişte, din ţara noastră.
Nota – În ziua de 23 august, în timpul dictaturii comuniste. se sărbătorea cu manifestări grandioase, ziua naţională a României
