„Viitorul este suma paşilor pe care îi faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs.” – Henri Coandă
Henri Marie Coanda a fost “părintele aviației reactive”, academician și inginer român, pionier al aviației mondiale, fizician și inventator român.
Era octombrie 1910, când aeroplanul construit de inginerul român Henri Coandă, care era nu era dotat cu elice, ci cu un „propulsor-turbină“, atrăgea privirile tuturor celor prezenți la cel de-al doilea Salon de Locomoţie Aeriană, organizat la Paris.
Publicația săptămânală franceză „La vie au grand air“ a dedicat un întreg număr salonului şi a descris în detaliu biplanul lui Coandă, un aparat pentru zbor despre care spunea că „diferă ca şi concepţie şi construcţie de tot ce s-a făcut până acum“.
Avionul numit „Coandă 1910“ a fost un subiect discutat şi în ţară, expunerea sa la expoziția de la Paris trezind multe curiozități, discuții, revelații. În ziarul „Adevărul“, apărut pe 6 noiembrie 1910, erau redate observațiile făcute de Traian Vuia: „O menţiune aparte se cuvine biplanului d-lui Coandă, inginer aeronaut, mecanic, frigorist, electrician, licenţiat în ştiinţele mecanice, fizice, metalurgice şi constructive din Paris şi Liège, cum ne vesteşte broşurica-reclamă împărţită de d-sa. Aparatul e original, întrucât elicea e suprimată şi înlocuită cu o turbină, a cărei tracţiune, spune broşura, e de 220k. pentru 50 CP. Fără îndoială că cea mai mare forţă ce s-a obţinut vreodată de la o turbină, dacă într-adevăr calculul a fost exact făcut. Forma biplanului e originală. Lumea se îngrămădeşte deasă în juru-i“.
Memorabilă este experiența zilei de 16 decembrie 1910, atunci când tânărul Coandă a ieșit cu aparatul său de zbor pe terenul militar de la Issy-les-Moulineaux, lângă Paris, pentru a face o testare.
În scrisoarea pe care el i-a expediat-o, mulți ani mai târziu, inginerului şi istoricului de aviaţie braşovean Constantin Gheorghiu (1956), Henri Coandă își amintea cum s-a înălţat avionul proiectat de el aproape fără să-şi dea seama şi cum era s-a gândit pentru câeva clipe că sunt ultimele momente din viaţa sa:
„… am vrut să fac o încercare şi atunci nu era nimeni să ne înveţe, trebuia să învăţăm singuri. Am spus lui Breguet şi lui Gabriel Voisant care erau cu mine:«uite, am să încerc pe teren să mă plimb puţin». Am început. M-am aşezat în mijlocul aparatului şi atunci flăcările care ieşeau din amândouă părţile la cele două tubulări de reacţie erau aşa de puternice încât temperatura o simţeam foarte tare. Atunci am decis să acopăr aceste flăcări, atât dedesubt, cât şi deasupra cu două plăci de mică şi am ieşit pe teren din nou. Atuncea s-a petrecut ceva extraordinar. Flăcările jeturilor, în loc să iasă direct, au început să se abată, să vină contra fuselajului. Or, fuselajul era din lemn şi eu eram în mijloc şi mi-era foarte frică. Atunci m-am ocupat numai să reduc încetul cu încetul flăcările şi să le aduc înapoi în partea unde era amianta şi nu mi-am dat seama deloc de ce se petrecea în jurul meu. Am ridicat capul, am văzut că nu mai eram fixat de pământ, dar în acelaşi timp am văzut zidurile Parisului, că Parisul în vremea aceea avea ziduri de jur împrejur. Vedeam zidurile Parisului venind cu viteză enormă spre mine. Şi atunci mi-a fost aşa de frică de am tras de volanele de pilotaj şi am plecat în sus. Cu toate că aveam o fantă, totuşi am pierdut viteză şi am alunecat şi aparatul a căzut şi a ars. Noroc că în acel timp nu aveam centură şi nici capotaj, aşa că am fost aruncat afară şi aparatul a ars. Aşa s-a terminat primul zbor al primului aparat cu reacţie“.
Henri Coandă, invitat personal de Ceaușescu să revină în România
În anul 1065, H. Coandă a fost invitat să revină în România, de către noul lider de la București, Nicolae Ceaușescu, care decisese atunci să reînființeze industria aeronautică românească. Ca urmare a întâlnirii dintre savant și Ceaușescu, desfășurată în 9 iulie 1967, Coandă a acceptat titlul oferit, de consilier special al lui Ceaușescu, și s-a angajat să lucreze la relansarea industriei aeronautice românești.
Și, într-adevăr, Henri Coandă s-a implicat activ în dezvoltarea cercetării și a industriei românești, demersurile sale fiind vizibile înclusiv în corespondența purtată de savant cu Nicolae Ceaușescu, scrisori în care Coandă îi transmitea informații liderului regimului comunist de la București despre cum a purtat dialoguri cu ministrul francez al Cercetării științifice și al Problemelor Atomice, Maurice Schumann, în scopul obținerii unui sprijin concret pentru colaborarea dintre savanții francezi și români în domeniul atomic și în cel aeronautic. Henri Coandă a realizat, pentru Nicolae Ceaușescu, un scurt memoriu care cuprindea direcțiile de dezvoltare a unei industrii aeronautice militare.
În afara preocupărilor din domeniul aeronautic, H. Coandă a mai colaborat cu cercetătorii români în diferite domenii, precum cel al energiei atomice, a exploatărilor petroliere sau al transporturilor feroviare.
Henri Coandă a murit la București, în ziua de 25 noiembrie a anului 1972, la vârsta de 86 de ani.
O parte a numeroaselor sale invenții, brevetele obținute şi alte materiale legate de viaţa şi opera lui Henri Coandă pot fi admirate acum la Muzeul Tehnic din București, în secția „Coandă”.
Cel mai mare aeroport al României îi poartă astăzi numele – Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București.
