Prima iniţiativă a fost în anul 1932, dar abia în 1965, mai precis într-o zi de 25 octombrie 1965, a fost înfiinţat primul Muzeu al Marinei din România, la Mangalia, având sediul în localul Staţiunii de pregătire marinărească. Muzeul a apărut prin munca și determinarea a doi mari iubitori de istorie a navigaţiei, comandorii Filaret Popescu (numit director) şi Dan Nicolaescu.
După nici patru ani, prin ordinul Consiliului de Miniştri nr. 1127/ 29 mai 1969, patrimoniul a fost transferat la Constanţa, iar Muzeul Marinei Române, catalogat drept instituţie de interes naţional, a fost subordonat Ministerului Apărării Naţionale și a fost organizat în garnizoana Constanţa (vechiul local al Şcolii superioare de marină).
Într-o zi 25 octombrie 1965, a fost înființat primul Muzeu al Marinei Române, la Mangalia, fiind inaugurat chiar de Ziua Armatei, funcționând într-o clădire datând din anii 20 – 30, de pe strada 1 Decembrie.
Militari mai bătrâni din Mangalia îşi amintesc cum, inițial, în faţa sediului exista un bust al lui Vlad Ţepeş, care a dispărut brusc, fără să se știe din ce cauză. Inițiativa deschiderii unui astfel de Muzeu, la Mangalia, a fost a cdor (r) Eugen Bulboacă. În mai 1969, prin ordinul Consiliului de Miniștri nr. 1127/29 mai 1969, a fost luată decizia ca întreg patrimoniul muzeal să fie mutat la Constanţa, la actualul Muzeu Naţional al Marinei.
Conform Ordinului MC 01244/25 septembrie 1958, între data de15 septembrie 1958 și cea de 18 ianuarie 1964, căpitanul de rangul 1 Dan Nicolaescu a fost numit șef al Muzeului Militar al Comandamentului Marinei Militare, în vremea în care acesta a funcționat în garnizoana din Mangalia.
În arhive, există Foaia de notare care înregistrează intervalul de timp de la 5 august 1959 la 15 iulie 1960, unde căpitanul de rangul 1 Iosif Pricop, șeful Direcției Politice și membru militar în Consiliul Militar al Comandamentului Forțelor Maritime Militare, consemna:
„În funcția ce o îndeplinește, ofițerul depune mult interes pentru procurarea și pregătirea materialelor și exponatelor necesare organizării Muzeului Forțelor Maritime Militare.
Este un ofițer activ, cu multă voință și consecvent în muncă, reușește să îndeplinească la timp responsabilitățile încredințate.
În colectivul de redactare a istoricului Marinei Militare a dovedit multă preocupare pentru strângerea documentelor, studierea lor și redactarea lucrării. […]
Ofițerul nu a putut să-și îndeplinească sarcina principală – organizarea muzeului – din cauză că nu a putut rezolva încă problema localului. Lipsa localului și a unor materiale necesare încă organizării muzeului împiedică pe ofițer de a desfășura în totalitate activitățile cerute de funcția ce o deține.”[2].
Pe 18 ianuarie 1964 a fost trecut în rezervă.
Cu raportul nr. 760 din 24 octombrie 1970, căpitanul de rangul 1 Ioan Pascu, primul director al Muzeului Marinei Române, informa șeful de stat major al Marinei Militare: ,,În timpul cât a deținut funcția de șef al Muzeului Marinei, căpitanul de rangul 1 (r) Nicolaescu Dan a adunat materiale și documente, în scopul înființăriii Muzeului Marinei Române.
În acest scop, timp de mai mulți ani a studiat documentele și arhivele de la Căpităniile porturilor, Arhivele Statului din orașele dunărene, Constanța, referitoare la Marină de la Academia R.S.R., organizarea și tematicile a 63 de muzee din țară.
În timpul studiului, a întocmit fișe despre conținutul documentelor văzute, așezându-le pe ani în bibliorafturi, păstrându-le acasă.
În perioada amintită, căpitanul de rangul 1 (r) Nicolaescu Dan a adunat de la marinarii pensionari și activi numeroase lucrări de literatură și de specialitate din trecutul Marinei Române, ca de exemplu revistele ,,Marea Noastră”, editate de Liga Navală Română, ,,Istoria Marinei Române” de locotenent-comandorul Constantin Ciuchi, ediția 1905, ,,Manualul Gabierului” din 1881, ,,Anuarele Marinei” întocmite anual cu personalul activ și de rezervă al Marinei Militare și Comerciale, rapoartele privind traficul marinei comerciale la Dunăre și mare, precum și cărți de tactică navală, specialitate și tehnică.
Din relatările căpitanului de rangul 1 (r) Nicolaescu Dan rezultă că în perioada când s-au ars bibliotecile din Marina Militară, dânsul a salvat o parte din acestea, păstrându-le la locuința sa.”
