La data de 27 septembrie 1909, s-a desfășurat manifestarea de inaugurare oficială a Portului Constanța, cel mai mare port maritim al României. Acest moment finaliza un proces inițiat cu primele amenajări, începute din anii 1857-1860. Finalizarea lucrărilor s-a făcut sub coordonarea inginerului Anghel Saligny.
Amenajările Portului Constanţa de la Marea Neagră începuseră din1857, an în care autorităţile turce au concesionat atât construirea Portului Constanţa, cât şi a căii ferate Cernavodă-Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.”. Așa a început un proces în care Portul Constanţa a beneficiat, întâia dată, de creșterea nivelului de modernizare a amenajărilor şi dotărilor pe care le avea.
O altă dată care marchează schimbările din Port este 16 octombrie 1896, atunci când au fost, oficial, inaugurate lucrările de construcţie şi modernizare a Portului Constanţa, lucrări demarate după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino.
Un alt moment marcant a fost cel din anul 1899, atunci când inginerul Anghel Saligny, constructorul podului de la Cernavodă, a fost numit director al lucrărilor Portului Constanţa.
La 27 septembrie 1909 a avut loc inaugurarea oficială a Portului Constanţa, în prezenţa regelui Carol I. La începutul secolului XX Portul Constanţa avea un dig de larg, de 1.377 m lungime, digul de Sud (aproape 1.500 m), cu un far roşu, cu danele de încărcare și mii de metri de cheiuri, de silozuri, calea ferată; suprafaţa platformei portuare era estimate la aproximativ 119 ha – informații furnizate de lucrarea ”Enciclopedia geografică a României”.
Scurtă istorie
Istoria portului Constanţa a fost, mereu, strâns legată de cea a oraşului Constanţa. Chiar dacă prima atestare documentară a Constanţei este târzie (sec.II d.Hr), viața din oraşul-port a fost organizată în jurul acțiunii economice, de schimburi comerciale ce se făceau între comercianţii greci şi populaţiile locului. Și influenţa greacă s-a menţinut până în secolul I î.d.Hr., atunci când teritoriul curpins între Dunăre şi Marea Neagră a fost acoperit de dominația romană. Este o perioadă în care portul a avut o viaţă economică prosperă, tot atunci luând numele Împăratului Constantin. În perioada bizantină, viața portului Tomis este marcată de invaziile popoarelor migratoare, care nu au fost deloc puține. A urmat și o scurtă perioadă de autoritate românească, pe când delimitarea se făcea „până la Marea cea Mare”, înainte ca teritoriul dobrogean să fie ocupat de armatele Imperiului Otoman; din acea perioadă, și cronicarii turci, și călătorii din Europa sau din Imperiu au lăsat înscrisuri despre activitatea din portului Kustendge.
Pe fondul dezvoltării tranzacțiilor comerciale, din anul 1857, au început amenajări ale Portului Constanţa, acela fiind și anul când autorităţile turce au concesionat atât lucrările de construire a Portului Constanţa, cât şi cele pentru calea ferată Cernavodă -Constanţa, către compania engleză „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.”.
Pe firul istoriei, după Războiul de Independenţă, în anul 1878, atunci când Dobrogea revenea României, au apărut și interesele mari pentru condițiile necesare în care să funcționeze un port ce trebuia să fructifice poziționarea strategică a orașului şi dorința de progres arătată de puteri ale statului. În astfel de împrejurări, statul român a răscumpărat instalaţiile portuare deținute atunci de compania engleză, apoi a atras specialişti străini în vederea angajării lor pentru realizarea unui proces de lărgire a portului.
Regele Carol I spunea despre portul Constanţa că „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului şi un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”.
Nu i-a fost ușor, dar Regele a făcut politica necesară și a convins politicienii despre cât de important era acest proiect, dar condiția necesară fiind cea ca statul român să facă o uriașă investiție și să răscumpere instalaţiile portuare de la compania engleză.
Istoria portului trece și prin intervalul 1941-1944, atunci când a primit destinaţie militară, ceea ce făcut și ca acest obiectiv să fie lovit de aviaţia sovietică în peste o sută de raiduri. În anul 1944, portul a fost ocupat de sovietici și totodată flota militară şi cea comercială au fost confiscate. A urmat perioada interbelică, atunci când s-au adaugat noi elemente de infastructură (uscătoria de porumb, clădirea administraţiei portului, docul plutitor etc). Aceea este perioada în care traficul a atins cifre record, care situau Constanţa între primele porturi europene.
Umătoarea etapă de dezvoltare a portului a avut loc în anul 1961, atunci când a fost aprobat proiectul de extindere a portului și au început construcţiile la digul de larg, platforme, cheiuri şi dane. Iar din 1967, au început și lucrările de extindere către sud.
Mergând mai departe în timp, se vede și momentul important și marcant în dezvoltarea Portului Constanţa, cel al apariției Canalului Dunăre – Marea Neagră, inaugurat în 1984.
Astfel, pe parcursul a două decenii, Portul Constanţa s-a supradimensionat, însumând o suprafaţă de peste 3.900 ha.
