Castelul Peleş, 27 septembrie 1914, ceasul arăta o oră trecută de 5:30. Colonelul P. Angelescu, adjutant regal, este rtezit de medical personal al regelui, Ion Mamulea, care îi spune „Sculaţi, domnule colonel, şi vă îmbrăcaţi pentru a lua toate măsurile necesare, anunţând şi la Bucureşti pe primul-ministru de o mare nenorocire: Regele a murit!”. Cât poate de repede, Angelescu ajunge în dormitorul suveranului, îl vede întins în pat şi are impresia că doarme, dar regina Elisabeta, aflată alături, șoptește:„Iubitul nostru rege s-a stins ca un pui!”
Sâmbăta neagră
Ştirea trecerii în neființă a întemeietorului Regatului s-a răspândit rapid, iar prima reacție general a fost de respingere, era greu de crezut că ar putea fi adevărat. O atitudine populară firească, Carol I domnise 48 de ani, iar majoritatea românilor nu cunoscuseră alt suveran.
Atunci când ziarele au început să scoată ediţii speciale, titrând pe prima pagină, cu litere mari „Moartea Regelui Carol I”, viaţa bucureşteană a fost cutremurată de cee ace se transformase din zvon în realitate. În semn de doliu, sediile administrative, şcolile, băncile, magazinele și-au închis ușile, oprindu-și programul obișnuit și arborând drapelul în bernă. Pe străzi, oamenii au ieşit în număr mare și s-au îndreptat în linişte spre Palatul Regal, unde au semnat în cataloage pentru condoleanţe.
Au trecut şase zile, până când, la Curtea de Argeş, sicriul Regelui Carol I a fost coborât în mormânt și în România se simțea o stare reală de tristeţe, expusă însă cu decență și sobrietate, așa cum i se potrivea celui pe care poporul îl plângea.
Sfârşitul unei domnii de 48 de ani
Regele era suferind cu inima de maim ult tim,p, iar uneori, pentru a se trata, pleca în străinătate. Totuși, în ultimii ani, avându-l pe doctorul Ion Mamulea alături, regale avea o stare mai bună.
Regele sărbătorise, la 20 aprilie 1914, împlinirea vârstei de 75 de ani, iar în anul 1916 ar fi putut celebra, la 10 mai, o jumătate de secol de domnie pe pământ românesc.
Filmul unei morți regale
În acea zi, după-amiază, regale îl primise pe juristul V. Arion, trimisese știre că îl aștepta pe ministrul român de Externe, la Peleş, și își notase în agenda că urma să se vadă cu reprezentanţii diplomatici ai Greciei. Apoi a trecut pe la el dr. Mamulea, a stat cu el jumătate de oră, timp în care regale a spus că se simte mai bine, apoi regele „a jucat cărţi cu regina până la orele 11 jumătate. După aceea, s-a culcat liniştit” (așa cum a apărut într-o cronică din “Universul”. După numai câteva ore, regale era mort…
Conform documentelor, care citează mărturia doctorului Mamulea, “regele s-a odihnit până spre dimineaţă (orele 3 – 3,30), când s-a deşteptat, trezind-o şi pe Regină. A luat un pesmet făcut în casă, aflat într-o cutie specială, l-a rupt în două, dându-i jumătate Reginei. Au mâncat amândoi şi au readormit. După puțin timp, pe la ora 5 dimineaţa, Regina s-a trezit, l-a privit pe Rege și a avut impresia că acesta nu respiră. Alertată, a trimis după mine. Sosii către 5, 30’. Regele avea o faţă senină, uşor colorată, ochii închişi, pielea caldă încă, expresiunea unui om care doarme adânc, fără cea mai uşoară urmă de suferinţă. Constatai însă cu durere că nu mai respira, iar inima sa, care atâtea stăpânise şi îndurase, încetase de a mai bate” (Alexandru Tzigara-Samurcaş – “Din viaţa Regelui Carol I. Mărturii contimporane şi documente inedite”, an apariție – 1939).
