Uciderea lui I. G. Duca, petrecută în ziua de 29 decembrie 1933, a marcat și ultimul interval al perioadei de democraţie instaurate odată cu venirea lui Carol I (1866) şi totodată îndreptarea României în ritm accelerat către totalitarism. Istoria României a înregistrat trei cazuri de şefi de guvern uciși în timpul mandatului: Barbu Catargiu – ucis în 1862, I. G. Duca – 1933 şi Armand Călinescu – 1939.
Filmul evenimentelor a fost astfel: I. G. Duca a fost chemat la Sinaia, la scurt timp după câştigarea alegerilor, pentru a se vedea cu Carol al II-lea. El a luat primul tren, având o pază foarte puţină, neștiind că în vagonul alăturat se aflau cei trei asasinii – Nicolae Constantinescu, Ioan Caranica și Doru Belimaci.
După ce a avut loc întâlnirea cu regale, la Peleş, I.G. Duca era așteptat să se întoarcă la Bucureşti, cu trenul ce pleca la ora 21:15. Trenul a avut o întârziere de o oră, ucigașii nu au renunțat și au aşteptat pe peron.
IG Duca s-a îndrepetat spre vagonul guvernamental, se apropiase și mai avea câţiva paşi, dar s-a auzit o explozie, s-a făcut fum, o petardă a fost aruncată în fața primului-ministru. Acela a fost momentul în care, în haosul create, N. Constantinescu l-a luat de umăr pe IG Duca şi i-a tras o rafală de cinci gloanţe în ceafă, acesta murind pe loc.
