Nichita Stănescu spunea că „a vorbi despre limba română este ca o duminică”, iar Nicolae Iorga credea că limba română este „fiinţa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru (…), cea mai scumpă moştenire a strămoşilor”.
Celebrarea zilei Limbii Române a fost instituită, prin lege (Legea nr. 53/2013 ), publicată în Monitorul Oficial nr. 145 din 19 martie 2013), în anul 2013 iar inițiatorul propunerii legislative își justifica demersul spunând că “importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite”.
Limba română e limbă latină și face parte din grupul limbilor romanice, împreună cu italiana, franceza, portugheza și spaniola.
Limba română s-a alcătuit în procesul de romanizare a populațiilor antice din bazinul Dunării de Jos, care (așa cum spuneau Herodot și mai mulți autorii antici) erau traco-dacice. Ulterior, pe parcurs, limba română a fost influențată de limba slavă veche, dar și de greacă sau de maghiară, dar și de altele.
În secolul al XIX-lea, atunci când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a reformat educația în Principatele Române, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin și astfel s-a format limba română, cea pe care o cunoaștem noi și o vorbim, astăzi.
Identificarea limbii române cu denumirea de „rumână” ori „rumâniască” este atestată în secolul al XVI-lea, așa cum figurează în diverse documente ale vremii, precum și în scrierile mai multor călători străini.
Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, ce datează din 1521, este Scrisoarea lui Neacșu de Câmpulung. Aici, Neacșu de Câmpulung îi scria judelui Brașovului în alfabetul folosit era cel chirilic, despre atacurile turcilor.
Dovezi scrise despre existența limbii române mai apr și în Palia de la Orăștie (1581) și în Letopisețul Țării Moldovei (1647).
Prima publicație românească a fost Catehismul românesc, tipărit în anul 1344, la Sibiu, care din păcate s-a pierdut. Astfel, cea dintâi tipăritură în română, păstrată, e Evangheliarul slavo-român, a lui Filip Moldoveanul (1551-1553).
Biserica Ortodoxă Română și-a adus o contribuție semnificativă în dezvoltarea limbii române, bazele limbii literare fiind cimentate prin traducerea și tipărirea cărților bisericești, unul dintre cei care au vorbit despre aceasta fiind Mihai Eminescu, cel ce a recunoscut și apreciat constant rolul avut de Biserică în dezvoltarea culturii și a limbii române, precum și a coeziunii etnice a românilor. La această coeziune etnică a poporului român făcea referire și Mihai Eminescu atunci când vorbea despre „unitatea de limbă, de datine juridice, religioase și de viață familiară” și despre „cărțile bisericești tipărite în Ardeal, în Moldova, în Țara Românească, opresc procesul de diversificare și dialectizare a graiului viu; acesta primește prin cărți o normă unitară în rostire și în scriere…” ( Eminescu Opere- XIII, Buc., 1985).
Limba română este limbă oficială în România, iar 90,5% din populație o consideră limbă maternă. Începând cu 1 ianuarie 2007, atunci când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, limba română este recunoscută și ca una dintre limbile oficiale circulate în U. E.
