496 de ani, de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Petru Rareș

În anul1527, 20 ianuarie, Petru Rareș a fost ales domn al Moldovei, la doar câteva zile după moartea în condiții misterioase a predecesorului său, Ștefăniță Vodă.
Ștefăniță Vodă, nepotul lui Ștefan cel Mare, murise în condiţii misterioase, la vârsta de 21 de ani (zvonurile vremii spuneau că ar fi fost otrăvit de soția sa, doamna Stana), lăsând Moldova într-o situație dificilă.
Petru Rareș s-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă, care, aflându-se, aşa cum scria Grigore Ureche, “bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, despre numele muierii ce au fost după alt bărbat, târgoveţ din Hârlău”.
Având în vedere împrejurările care i-au favorizat urcarea pe tron, Petru a arătat prudență și recunoștință, răsplătindu-i pe marii boieri care l-au ales domn prin confirmarea în proprietăți și menținerea în dregătorii. Mai mult, noul domn i-a iertat pe boierii aflați în pribegie pentru că îl trădaseră pe predecesorul său și i-a lăsat să se întoarcă.
În plan intern, Petru Rareş a practicat o politică internă și externă asemănătoare celei făcute de părintele său Ştefan cel Mare, scrierile vremii descriindu-l ca având o parte din calitățile acestuia – vitejia, îndrăzneala, spiritul religios, gustul artistic. El a continuat tradiția înaintașilor săi, fiind un important ctitor de mănăstiri și biserici.
Așa cum s-a transmis prin tradiția populară (informații menționate și de Ioan Neculce în “O samă de cuvinte”), Petru a fost în tinereţe negustor de peşte, pe care îl transporta cu maje (nişte care mari, trase de patru sau şase boi). De aici a apărut şi porecla de Petru Măjerul. Dar nu e plauzibil să considerăm că Petru însuşi se îndeletnicea cu pescuitul; putem considera mai degrabă că el era proprietarul înstărit al unei zone piscicole şi al unei gospodării mari de prelucrare a peștilor. Această ipoteză se leagă logic de informațiile care există referitor la originea mamei lui Petru Rareş, Maria din Hârlău, zisă Răreșoaia (soția unui bogat negustor de pește, poreclit Rareș, din cauza părului său rar), care era descendentă din neamul boierilor Cernat, stăpânitori ai zonei lacului Brateş, cu nenumăratele-i lacuri mai mici, gârle etc., a căror bogăţie în peşte era valorificată.
Anul naşterii lui Petru Rareş nu este sigur cunoscut. Când a ajuns domn al Moldovei (20 ianuarie 1527), avea cam 40 de ani; era căsătorit cu o Marie, dintr-o familie încă necunoscută, cu care avea un fiu, Bogdan, şi o fiică, Cneajna. Dintr-o căsătorie anterioară mai avea încă două fete – Ana şi Maria. În anul 1530, domnul Petru s-a căsătorit din nou şi a dus în Moldova o doamnă nouă, pe Elena-Ecaterina Brankovici, fiica despotului sârb Iovan Brankovici. Noua soţie a lui Petru avea o cultură înaltă pentru acele timpuri. Cu ea, Petru Rareş a avut mai mulţi copii: Iliaş, Ştefan, Constantin şi Ruxanda.