Povestea transportului public de călători este reluată la 21 mai 1920, când V. Cataneo, persoană de rang înalt și reprezentant al Băncii din București, dorea să construiască un tramvai electric în Constanța prin conectarea acestuia cu linia Mamaia și Techirghiol.
Concesionarea iluminatului cu electricitate și a construirii și exploatării tramvaiului electric a fost dorită să fie oferită către o SOCIETATE care de preferință ar fi trebuit să fie românească și să pună la dispoziție destule garanții pentru autoritățile locale. Oferta s-a făcut de către antrepriza „CREDITUL TEHNIC”, societate românească ce avea ca scop și încurajarea întreprinderilor tehnice și industriale dar care colabora și cu Societatea „ ELECTRICA”, tot de origine românească.
Prin legea concesiunii dată de Corpurile Legiuitoare ( Parlamentul) și promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 2411 din 19 aprilie 1912 și publicată în Monitorul Oficial nr. 817/1912 și având în vedere, concesionarea pentru exploatarea iluminatului public și particular al orașului cu electricitate, precum și construirea și exploatarea liniei de tramvaie electrice sau auto-motoare, atât în oraș, cât și pe distanțele Mamaia-Techirghiol și Anadalchioi pe baza proiectelor de concesiune aprobate de Ministerul de Interne cu avizul Consiliului Tehnic Superior se aproba oferta Societății Creditului Tehnic și Electrica pentru concesionarea iluminatului și tramvaiului electric a orașului Constanța și împrejurimi, ofertă înregistrată la nr. 15331/1920, urmând ca primarul Emil Sachelarie să semneze contractul cu cele două antreprize.
Din nefericire nu s-a realizat această propunere, fiind reluată în 1925 de către primarul Virgil Andronescu, introducerea tramvaiului fiind un mijloc de transport mai ieftin și ar fi putut sa creeze o legătură mai ușorară nu doar cu diferitele zone ale orasului, ci chiar era o soluție viabilă pentru loccuitorii acestui oraș și în mod special pentru muncitori.
Nici de această dată, introducerea tramvaiului nu a fost realizabilă.
După 6 ani, în 1931 se propunea introducerea în municipiul Constanța a unui serviciu regulat de autobuze, cu șasiuri noi Ford, cu caroserii moderne, asemănătoare cu cele care circulau în Belgia. Traseele avute în vedere pentru înființare, erau următoarele:
1. Linia nr. 1: Bursa-Port, Vama, Camera de Comerț, Piața Ovidiu, Poșta, Grand Hotel, Grădina Publică. Pe această linie trebuia să circule 4 autobuze;
2. Linia nr. 2: Grădina Publică, Anadalchioi, Abator, deservită de 3 autobuze;
3. Linia nr. 3: Grădina Publică, Tăbăcărie, prelungită în timpul verii pe Mamaia; această linie trebuia să fie deservită de 3 autobuze, iar vara de 8 autobuze;
4. Linia nr. 4: Grădina Publică, Viile Noi, deservită de 2 autobuze;
5. Linia nr. 5: Grădina Publică, suburbia Brătianu, deservită de 3 autobuze.
În 1935, primăria municipiului Constanța întocmea caietul de sarcini pentru concesionarea drepturilor de exploatare a serviciului public regulat, cu autobuze pentru transportul în comun de pasageri pe întreg teritoriul municipiului Constanța. Oferta venea de la Richard Von Prevenhueber din București, care întocmea o ofertă de constituire a unei societăți municipale de autobuze pentru municipiul Constanța, iar ca anexe o societate de autobuze pentru Dobrogea, precum și o linie de vapoare care să servească coasta Mării Negre.
Întrucât tramvaiele electrice erau inferioare din punct de vedere tehnic în raport cu autobuzele, în marile metropole europene, tramvaiele electrice fuseseră înlocuite cu autobuzele, fiind încă un motiv pentru crearea acestei societăți de autobuze căreia să i se dea numele de „ Societatea Anonimă pe acțiuni, autobuze municipale Constanța”, S.A.A.C.
Oferta nu era însă suficientă pentru primăria municipiului Constanța, fapt care determină la procedura de licitație pentru concesionarea serviciului de transport de pasageri cu autobuzele făcută în ziua de 24 ianuarie 1935. La licitație s-au înscris trei societăți: Societatea „ Săgeata” din București, Societatea „ Unirea” din Constanța și N.N. Simion din Râmnicu Vâlcea.
Concesiunea a fost acordată Societății „ Săgeata” din București care oferea o redevență anuală de 1.760.000 lei. În 1943 în timpul celui de-al doilea război mondial au fost aduse la Constanța, drept captură de război, un parc de tramvaie de la Odessa.
Primele tramvaie au fost aduse la Constanța, cu șine cu tot, în 1943. Aveau ferestre mici, fără sticlă de geam și urme de gloanțe pe unele dintre ele. Vagoanele au fost recondiționate la fabrica „Getta”, undeva pe strada Griviției, în apropiere de Hanul „ Balcan”.
Li s-a schimbat o mare parte din caroserie, placajul pereților fost înlocuit cu tablă, li s-au mărit ferestrele cu geamuri de sticlă. Au fost revopsite în culori civilizate.
Depoul de tramvaie se afla pe strada Călărași, în grajdurile Regimentului 9 Cavalerie, care le-a cedat primăriei. Aceste tramvaie au circulat pe ruta: Poșta Veche-Bulevardul Tomis.
În 1947 a fost înființată Regionala Autonomă de Transporturi Auto ( R.A.T.A) cu 12 camioane și autobuze.
La 9 septembrie 1948 s-a întocmit Regulamentul pentru organizarea și funcționarea exploatării comunale a transportului în comun de persoane în municipiul Constanța. Exploatarea comunală a transportului în comun de persoane, funcționa ca un serviciu distinct în cadrul administrației municipale și a bugetului general al primăriei.
În 1953, R.A.T.A își schimbă denumirea în Întreprinderea Regională de Transport Auto ( I.R.T.A) cu 80 de autocamioane și sediul în Piața Ștefan cel Mare la intersecția străzilor Ștefan cel Mare, Eternității și Griviței. În 1970 a fost construită Autogara nr. 1 Sud pe strada Theodor Burada, lângă Gara C.F.R., iar mai târziu Autogara nr. 2 Nord-Tomis III. În 1975 Întreprinderea de Transporturi Auto ( I.T.A) avea 1.752 de autocamioane cu o capacitate de 10.300 tone și 161 de autobuze cu o capacitate de 5.675 de locuri, iar în 1980 dispunea de 2.301 autocamioane cu o capacitate de 14.794 tone și 301 autobuze cu 12.740 de locuri.
În privința parcului de autobuze și troleibuze, situația se prezenta astfel:
1950-1955- 32 de autobuze; 1960-118 autobuze; 1965-182 autobuze; 1970- 250 autobuze; 1975-397 autobuze și 1980- 628 autobuze.
Parcul de troleibuze: 1960- 36 de bucăți; 1965-88 de bucăți; 1970-111 bucăți; 1975-87 de bucăți și în 1980- 113 bucăți
1984, este anul când în orașul Constanța s-a introdus transportul în comun cu tramvaiul. Prima linie fiind pe traseul Gară-Sat Vacanță.
În 2008 existau liniile de tramvai 100, 101, 102 și 103 care au fost dezafectate prin CLM.
Cât privește traficul de călători în decurs de 30 de ani, acesta se prezenta astfel: 1950- 7.215 de călători; 1980-161.772 de călători.
Circulația rutieră se făcea marile artere: Bd. Tomis, Lăpușneanu, Brătianu și Mangaliei care colecta călătorii de la periferie spre centru, dar și alte artere.
În 1990 se înființează R.A.T.C. acoperind cam 70% din afluxul de călători fiind și operatori privați, iar 1 la noiembrie 2019 se înființează CT BUS.
NOTĂ: Imaginile în ordinea lor sunt preluate din S.J.A.N.C., dosar 37/1931, Petre Covacef, Cuget Liber an 1996 și ziarul Independentul an 2004
