În istoria României, anul 1940 a avut un dramatism accentuat, provenit dintr-un cumul de factori interni și externi: prăbuşirea alianţelor care sprijineau țara noastră şi dominația în Europa a puterile totalitare, Germania, Italia, URSS, declanșarea și dezvoltarea mai multor probleme interne derivate dintr-o guvernare percepută ca fiind coruptă şi ineficientă. Toate acestea au dus la cedări teritoriale care au tăiat dureros din corpul țării, iar în luna septembrie s-au concretizat prin abdicarea Regelui Carol II şi preluarea puterii de către generalui Ion Antonescu. Era vremea în care ascensiunea extremei drepte a marcat noul drum pe care intra, atunci, România.
În ziua de 6 septembrie, conducătorul Statului Român și preşedinte al Consiliului de Miniştri – Generalul Antonescu declara că tot programul său de guvernare va fi izvorât “dintr-un naţionalism integral”, iar șase zile mai târziu se adresa către legionari cu vorbele: “ Puterile răului au fost pentru totdeauna înfrânte. Cu ajutorul destinului, învierea patriei a venit şi cu ea biruinţa voastră şi a mea”.
Foto: noiembrie 1940 – bărbați în port țărănesc, membrii ai Gărzii de Fier, care defilează prin București
Foto: Mareșalul Ion Antonescu și Horia Sima
România, în vârtejul Mișcării Legionare
Printr-un decret regal, emis atunci (septembrie 1940), România era proclamată „Stat naţional-legionar”, generalul Ion Antonescu era investit drept „conducător al statului”, iar Horia Sima (căpitanul Legiunii) a preluat funcția de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Se interzicea orice activitate politică în afară de cea a Mişcării legionare şi a grupului etnic german. Această stare a durat până la 14 februarie 1941 (“coabitarea” între generalul Antonescu şi Garda de Fier a luat sfârșit în ianuarie 1941), când “statul naţional-legionar” a fost abrogat în mod oficial și s-a instaurat dictatura militară a generalului Ion Antonescu.
Conform analizei făcute de istoricul Vlad Georgescu, generalul I. Antonescu “nu era, din punct de vedere al abilităţilor politice, la înălţimea momentului…..nu era nici nazist, nici fascist, nici măcar filo-german, dar ca soldat a crezut în victoria Reich-ului şi această credinţă l-a împins să arunce ţara dincolo de limitele fireşti ale recuceririi teritoriilor pierdute…”.
Perioada în care au preluat puterea este perioada când legionarii au promovat și practicat politici proprii, au demarat naţionalizarea unor fabrici, constituit instituiţii proprii, care funcționau în paralel cu cele oficiale, inclusiv forţe proprii de poliţie, un aparat represiv în care se făceau abuzuri, cele mai vizibile fiind arestările fără mandat ale celor pe care legionarii îi considerau adversarii lor.
Sângele lui Nicolae Iorga, pată de neșters, pe mâinile legionarilor
În același sumbru an, 1940, în ziua de 27 noiembrie, ilustrul istoric Nicolae Iorga – critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar – se afla la Sinaia, unde lucre la monumentala sa lucrare „Istoria românilor”. Filmul crimei arată așa: aproape seară, profesorul N. Iorga era în biroul, lucre, ceasul indica ora 17:30, uşa s-a deschis și doamna Ecaterina Iorga s-a trezit cu mai multe persoane care s-au recomandat ca fiind de la „Poliţia legionară a capitalei” și care venise să-l ridice pe profesorul Iorga, „pentru un interogatoriu”.
A doua zi (28 noiembrie), corpul profesorului Iorga a fost găsit fără viaţă, aruncat într-un şanţ de pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Fusese împuşcat, iar lângă cadavru s-au găsit nouă tuburi de cartuşe.
Ulterior, autorii asasinatului au fost identificaţi ca fiind Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Traian Baicu (directorul INC), Ştefan Cojocaru (consilier al INC), Ştefan Iacobete (şofer INC), Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare).
Nicio coincidență, tot atunci, a fost asasinat şi economistul Virgil Madgearu, în pădurea Snagov, mai târziu fiind descoperit faptul că amândoi (Iorga și Madgearu) fuseseră transportați, în locurile unde îşi găsiseră tragicul sfârşit, cu același automobil. Și tot atunci au fost asasinaţi alţi 64 de înalţi demnitari ai statului, nume de referință ale regimului carlist.
Figura marcantă a istoriei României, Nicolae Iorga a susținut prezentări în marile universităţii ale lumii şi a fost ales membru a zeci de instituţii academice de renume din Oxford, Roma, Paris, Lisabona, Stockholm, Praga, Santiago de Chile etc.). Uciderea lui Iorga a cutremurat întreaga breaslă, iar atunci când vestea asasinării sale a fost răspândită, în aproape 50 de universități și academii din întreaga lume a fost arborat drapelul în bernă.
