Datată în a doua jumătate a secolului al V-lea p.Chr., fibula din inventarul primului mormânt princiar de la Apahida reprezintă una dintre variantele cele mai elaborate ale acestui tip de accesoriu.
Aceste accesorii erau purtate de cei mai înalți reprezentați ai ierarhiei Imperiului Roman Târziu. Pe missorium-ul lui Theodosius de la Madrid, alături de cei trei împărați apare și un personaj înveșmântat cu o chlamys fixată pe umăr cu o fibulă cu butoni în formă de ceapă. La rândul său, Stilicon, patricius, magister utriusque militiae – conducătorul tuturor armatelor din Occident – și soțul Serenei, nepoata și fiica adoptivă a împăratului Theodosius, apare reprezentat pe dipticul de la Monza cu o fibulă asemănătoare pe umărul drept. Pe mozaicurile parietale de la Ravenna, din biserica San Vitale, în imediata vecinătate a împăratului Justinian și a soției sale Teodora sunt reprezentate personaje înveșmântate cu mantii fixate cu fibule pe umărul drept.
Cele trei morminte princiare descoperite la Apahida (2) și Someșeni, atribuite în literatura de specialitate neamului germanic al gepizilor, surprind atât prin bogăția și diversitatea absolut spectaculoasă a inventarelor păstrate, cât și prin concentrarea de valoare simbolică pe care acestea o înmagazinează.
Inventarul primului mormânt de la Apahida, în care a fost descoperită fibula cu butoni în formă de ceapă, este mult mai bogat arheologic. Inelul cu nume – OMAHARUS – poate fi interpretat și ca atribut al statutului moștenit al purtătorului, iar cel sigilar sugerează implicarea în cultura documentului scris și responsabilitatea sigiliului. Depunerea cănilor de argint ornamentate cu scene bahice – vase cu capacitate mare, destinate păstrării vinului și turnării în recipiente mai mici – face trimitere către un întreg comportament relevând nu doar consumul vinului, obicei propriu spațiului mediteranean antic, ci și participarea la banchet de pe poziția privilegiată a celui care oferea și concentra asupra sa atenția convivilor. Brățara cu capete îngroșate sugerează o altă modalitate de caracterizare a aceleiași personalități, prin raportarea, de această dată, la un sistem de valori propriu uneia dintre lumile „barbare” ce evolua dincolo de limitele Imperiului.
Sursa: Muzeul național de Istorie a României
