În data de 26 aprilie 1920, a fost promulgată Legea de înfiinţare a Institutului de Speologie al Universităţii din Cluj, prima instituție din lume destinată cercetării peşterilor. Existența Institutului a fost posibilă prin iniţiativa marelui savant Emil Racoviţă (1868-1947), reputat biolog, explorator polar şi, esențial, fondatorul biospeologiei.
Legea – ”învestită cu sigiliul Statului şi publicată prin Monitorul Oficial, dat la Bucureşti, la 26 aprilie 1920” – prevedea înfiinţarea Institutului de Speologie al Universităţii din Cluj.
”Organizându-se Universitatea română din Cluj, Consiliul dirigent a avut în vedere nu numai de a corespunde nevoilor actuale ale învăţământului, ci de a crea totodată şi un însemnat centru cultural european; un centru care să atragă pe oamenii de ştiinţă din toată lumea şi care să poată lua parte la lucrările ştiinţifice mondiale. (…) Una dintre aceste ramure de activitate ştiinţifică mondială este ”Speologia”, adecă ştiinţa care se ocupă cu studiul vieţii şi condiţiilor în care se manifestă ea în domeniul subteran, în capul căreia stă astăzi un învăţat român, D. Dr. Em. Racoviţă, până acum ataşat Sorbonei în calitate de sub-director al staţiunii bio-oceanografice dela Banyuls-sur-Mer. Prin studiile şi cercetările sale asupra faunei, florei şi condiţiunilor de vieaţă din grotele subterane, D. Dr. Em. Racoviţă a ajuns a crea o ramură de ştiinţă cu totul nouă, menită a aduce cele mai mari servicii cercetărilor biologice” – evidenţia Expunerea de motive din ”Proiecul de lege prezentat la Senat în sesiunea ordinară 1919-1920”.
”Astfel centrul mondial al cercetărilor speologice este astăzi laboratorul D-lui Racoviţă…”
Important de remarcat, Dr. Emil Racoviţă beneficia în cercetările sale de sprijinul, validarea și expertiza unui număr mare de colaboratori, din toate colţurile lumii. Materialul recoltat de aceştia era colectat în laboratorul savantului, ceea ce a făcut posibilă alcătuirea unei colecţii care depășea cifra de 20.000 de exemplare.
”Astfel centrul mondial al cercetărilor speologice este astăzi laboratorul D-lui Racoviţă, pe care D-sa îl va muta de acum înainte, împreună cu colecţii, bibliotecă, reviste etc. la noul său Institut de la Universitatea din Cluj. Clujul fiind situat în mijlocul unei regiuni muntoase, foarte bogată în grote încă neexplorate, este aşa dar totodată indicat şi dela natură pentru a fi sediul unui asemenea Institut de importanţă mondială şi centrul directiv al unor cercetări menite a aduce atât de mari servicii ştiinţei universale”, regăsim în Expunerea de motive din ”Proiecul de lege prezentat la Senat în sesiunea ordinară 1919-1920”.
Alături de Emil Racoviţă: Rene Jeannel – entomolog şi biogeograf şi elveţianul Pierre-Alfred Chappuis – specialist în fauna acvatică subterană
În Primul raport al direcţiunii instituţiei pentru perioada 1920-1924 (conform sursei http://emil-racovita.speosub.ro) Emil Racoviţă făcea relatări precum: ”M-am lovit chiar de la început de tot soiul de dificultăţi în încercarea de a realiza prevederile legii de creare a Institutului, iar dacă am ajuns totuşi la un rezultat parţial în 1920, aceasta se datorează intervenţiei personale a domnului ministru de finanţe din acea vreme, Titulescu. (…) În pofida unor numeroase şi personale prejudicii materiale, nu m-am putut instala la Cluj, împreună cu colaboratorul meu Jeannel, decât în septembrie 1920. Aşadar, de atunci începe perioada de organizare propriu-zisă a Institutului. (…) Dezordinea generală din anii de după război, vizibilă mai ales în Europa orientală, a făcut precare transporturile de material şi funcţionarea poştei. (…) Universitatea însăşi se afla în fază de organizare şi diversele ei servicii treceau printr-o perioadă de experimentare şi de desăvârşire la care a trebuit să iau parte. În 1922, colegii mi-au făcut onoarea de a mă desemna reprezentantul lor în Senat, dar chiar şi numai prin acest simplu fapt mi-au impus o sarcină absorbantă. În consecinţă, a trebuit ca organizarea generală a Universităţii şi organizarea specială a Institutului de Speologie să fie înfăptuite în acelaşi timp iar interesele celor două instituţii apărate, apărare adesea anevoioasă şi nu întotdeauna încununată de succes”.
Trebuie menționat că, alături de Emil Racoviţă, în institutul din Cluj şi-au mai desfăşurat activitatea doi eminenţi biologi: francezul Rene Jeannel – entomolog şi biogeograf şi elveţianul Pierre-Alfred Chappuis – specialist în fauna acvatică subterană.
Un inventarul peşterilor româneşti
În 1956, Institutul a fost reorganizat, iar noua sa structură avea sediul central la Bucureşti şi o secţie la Cluj. Patru ani mai târziu, Institutul a fost trecut sub egida Academiei Române, primind titulatura de Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”.
În perioada următorilor zeci de ani, programului biospeologic conceput de Emil Racoviţă, urmărindu-se ajungerea la o reconstituire cât mai fidelă a istoriei naturale a domeniului subteran, i s-au adus în completare studii din domeniile speologiei fizice şi paleontologiei. În sectorul cercetării, ISER a preluat rolul de a păstra și actualiza inventarul peşterilor româneşti.
În ceea ce privește educaţia, Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” derulează programe de Master şi Doctorat în geologie carstică, în biospeologie, precum şi în conservarea şi protecţia mediului, în parteneriate cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi cu alte compartimente ale Academiei Române,
În prezent, Institutul este structurat în cinci compartimente cu programe specifice de cercetare: Biospeologie şi Edafobiologia Carstului; Geospeologie şi Paleontologie; Carstonomie, Cadastrul şi Protecţia Carstului; Hidrogeochimie; Compartimentul Cluj – Napoca (conform www.iser.ro).
Despre Emil Racoviță
Eveniment memorabil, expediţia Belgica (1897-1899) a fost organizată şi finanţată de guvernul belgian, un proiect amplu, la care au conlucrat mai multe instituţii din Belgia. Românul Emil Racoviţă, care avea doar 30 de ani atunci, a fost selectat pentru misiune pe o poziție important, de biolog. Era perioada în care tânărul Emil Racoviță îşi îndeplinea serviciul militar în România. S-a intervenit în mod special, Prin demersuri făcute de Ducesa de Flandra şi de regele Belgiei, transmise către regele Carol I, pentru ca Racoviţă să poată, în mod exceptional, să-și întrerupă serviciul militar şi să participe la expediţia care l-a consacrat ca biolog de talie europeană. Remarcabil, tânărul a fost decorat de regele Belgiei şi a devenit membru al Societăţii Regale de Geografie a Belgiei.
Deși este sonsiderat fondatorul biospeologiei, trbuie știut că Emil Racoviţă a lucrat, până în anul 1920, ca oceanograf şi director adjunct al Staţiunii Banyuls-sur-Mer (Franţa). El s-a întors în România pentru a-și aduce aportul la modernizarea învăţământului superior, la dezvoltarea sectorului de cercetare și de extindere a domeniului științific. La iniţiativa lui, cu un secol în urmă, a fost înființat primul institut de speologie din lume, care astăzi îi poartă numele – Institutul de Speologie ”Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca.
Racoviță a fost director al Institutului de Speologie între 1920-1947, senator al României din partea Universității Cluj (1922-1926), rector al Universității din Cluj (1929-1930) și președinte al Academiei Române (1926-1929).
