Într-o zi de 18 ianuarie, anul 1860, prin decizia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a luat ființă cel de-al doilea gimnaziu în limba română, din București, căruia i s-a dat titulatura „Gheorghe Lazăr”, drept omagiu pentru cel care a „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”.
Înfiinţat ca instituţie publică de învăţământ, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” s-a transformat, de-a lungul timpului, într-o adevărată şcoală a elitelor româneşti.
Primul director al gimnaziului „Gheorghe Lazăr” a fost Constantin Adam, acesta fiind absolvent al Liceului „Sf. Sava” (promoţia 1859/1860).
Deschiderea oficială a cursurilor a avut loc în ziua de 18 ianuarie 1860, într-o clădire ce îl avea ca proprietar pe Gheorghe Măcescu.
Actuala clădire în care funcționează Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” a fost construită, în anul 1998, în colţul de sud-vest al Parcului Cişmigiu.
Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” este al doilea liceu, ca vechime, din București. Liceul a căpătat notorietate și care urmare apariției sale în romanul “Cișmigiu et Comp.”, al lui Grigore Băjenaru.
