În ziua de 14 octombrie a anului 1802 a avut loc Marele Cutremur, considerat cel mai puternic seism care a lovit Bucureștiul. Este cel mai puternic cutremur consemnat vreodată în România și unul dintre cele mai puternice din istoria europeană. Cutremurul s-a produs în Vrancea și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7-7,9 grade pe scara Richter.
Cutremurul a avut loc într-o marți, de Sfânta Parascheva. Acestă zi marca, totodată, și începutul unei noi domnii a lui Constantin Ipsilanti.
Cutremurul a ținut 2 minute și 30 de secunde și multe clădiri au căzut, inclusiv Turnul Colței care s-a prăbușit parțial, cauzând moartea unui negustor ambulant. Turnul Colței, cea mai înaltă clădire ridicată până atunci, s-a rupt de la jumătate.
Plățile către zidari și lemnari, plafonate prin lege
Cutremurul a făcut mari pagube, iar mai apoi consolidarea clădirilor s-a făcut anevoios, dificil și în multe cazuri superficial. După cutremur, orașul arăta desfigurat, cu biserici și clădiri care aveau ziduri căzute, ceea ce a făcut ca domnitorul Constantin Ipsilanti să urgenteze lucrările de reparații și construcții ale orașul, dar intenția sa era sabotată de majoritatea meseriașilor, în special zidarii și lemnarii, care cereau prețuri foarte mari, profitând de situația disperată în care se găseau oamenii. În aceste condiții, domnitorul s-a văzut nevoit să pună prețuri maximale, care nu puteau fi depășite de meșteri, și a cerut pedepse grele pentru aceia care încălcau dispoziția sa. Acesta a fost și momentul în care Ipsilanti a văzut necesar să facă și reorganizarea breaslei zidarilor și lemnarilor.
Orașul s-a reconstruit relativ repede, în câțiva ani, însă unele contrucții și edificii nu și-au mai căpătat forma pe care o aveau înainte de cutremur.
Eclipsă de soare, urmată de marele cutremur
Magnitudinea mare a acestui seism a rămas și în numeroasele însemnări cuprinse în diverse manuscrise şi cărţi tipărite. Una din explicațiile pentru numărul mare de scrieri care fac referire la marele cutremur este legată de faptul că ea a fost precedată şi de o eclipsă de soare, iar oamenii, tulburați de succesiunea întâmplărilor, au încercat să explice fenomenul inclusiv precum o pedeapsă divină pentru păcatele adunate.
Iată cum a fost descris cutremurul în Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu, lucrare publicată de Corfus în volumul “Însemnări de demult”:
„La leat 1802, octomvrie 14, marți, în zioa de preapodomna Parascheva… Iar aici în București mai multe biserici s-au zdruncinat, altele mai de tot; hanurile de asemenea, case mari, ziduri întemeete asemenea s-au zbrențuit. Iar pământul pă alocurea să dăschidea cât încăpea un om cu calu. Și după ce au încontenat cutremuru, au stat pământul crăpat pănă a doă zi. Atuncea au căzut și Colțea, turnul cel nalt din București, ce aveau întru sine ceasornec, pănă unde se vede acum, ce aer lucrat cu mare meșteșug și cu pietri în tot chipu, care să vedea departe de București, cale de trei ceasuri, când era senin și mai departe. Și acest cutremur s-au făcut pă la amiazăzi, era la șapte din zi, iar prin crăpăturile pământului eșia nește apă cu humă neagră ce puțea întocmai ca pucioasa. Și era în zi de marți. Iar duminică, octomvrie 19, au intrat cu halai în București și au șăzut în scaunul său Io Constantin Alexandru Ispilant Voevod, domn a toată Țara Românească”.
