Era anul 1827 când, într-o zi de 25 mai, românul Petrache Poenaru a brevetat, în Franța, inventia cunoscută sub numele de „Condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”.
Astăzi, invenția lui Petrache Poenaru este cunoscută cu numele de „stilou”, iar invenția aceasta a contribuit la dezvoltarea societății, devenind ustensila care i-a ajutat pe oameni să poată, mai ușor, să-și transpună gândurile pe hârtie, să opereze calcule, să facă proiectare, să constituie arhive ce au ajutat la păstrarea datelor istorice etc.
Tocul cu rezervor al lui P. Poenaru a eliminat zgârieturile de pe hârtie, scurgerile de cerneală, instrumentul de scris asigurând un debit constant de cerneală și oferind posibilitatea înlocuirii unor piese.
Petrache Poenaru – scurtă biografie
S-a născut la 10 ianuarie 1799, la Benești (județul Vâlcea) și a urmat studiile secundare la școala de pe lângă Biserica Obedeanu din Craiova, ulterior continuând instruirea la Colegiul Sf. Sava ca elev al lui Gheorghe Lazăr. Studiile superioare le-a urmat la Universitatea şi Politehnica din Viena. Pe băncile Universității a studiat greaca, latina, matematica, fizica, iar la Politehnică a urmat ingineria. Din anul 1826 și-a continuat pregătirea la Școala de Aplicații a Inginerilor Geografi din Paris, aceasta fiind și perioada în care și-a adus contribuția la realizarea hărții Franței, sub conducerea lui L. Puissant. Formarea sa profesională a inclus și specializări în industriile minieră şi metalurgică, făcute în Marea Britanie.
Petrache Poenaru a participat la Revoluția din anul 1821, ca secretar al lui Tudor Vladimirescu, el fiind cel care s-a ocupat de păstrarea legăturii dintre acesta şi Gheorghe Lazăr.
Poenaru a fost profesor de fizică şi de matematică la Colegiului „Sf. Sava“, unde a fost și director, iar între anii 1832-1847 a fost inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naționale (echivalent al Ministrului Educației), din această calitate el contribuind semnificativ la organizarea învățământului național de la orașe şi sate, mai exact a susținut înființarea de școli primare unde să se predea după metoda lancasteriană, a redactat un nou regulament al școlilor – aceasta fiind și cea dintâi încercare de organizare a învățământului din Țara Românească.
Totodată, Poenaru a desfășurat și o intensă activitate culturală, el aducându-și contribuția la înființarea Societății Filarmonice (1833), s-a numărat printre întemeietorii Grădinii Botanice şi ai Muzeului Național de Antichități din București; a inițiat crearea Societății Agronomice şi a Școlii de Agricultură de la Pantelimon.
Alături de Florian Aaron şi Simion Marcovici, P. Poenaru a editat foaia „Muzeului Național“, timp de doi ani, începând cu 1836. De asemenea, a realizat cea dintâi publicație gratuită şi oficială destinată mediului rural –„Învățătorul satului“, în 1843.
A elaborat manuale școlare, contribuind la formarea terminologiei matematice în limba română; a publicat cele dintâi manuale de geometrie şi de algebra.
Împreună cu F. Aaron şi G. Hill, Poenaru a întocmit un vocabular francezo-românesc (1840–1841).
Petrache Poenaru a fost implicat în Revoluția din 1848 din Țara Românească, el făcând parte din Comisia pentru eliberarea robilor ţigani. Tot el, în calitate de membru în Comisia tehnică a lucrărilor publice şi în Consiliul de Stat a contribuit la formarea ingineriei românești.
În 1827 a brevetat la Paris o invenție, numită de el „condei portăreţ, fără sfârșit, alimentându-se singur cu cerneală“, precursorul stiloului, și care îl plasează în lista inventatorilor secolului al XIX-lea.
Invenția lui Poenaru, “împrumutată” de Waterman
Personalitate implicată în mai multe și variate domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.
Brevetul dat lui P. Poenaru pentru inventarea tocului rezervor (Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927) are cu titlul „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” și se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni. Această invenție a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuția lui Poenaru fiind cea care a pus bazele creării unui obiect utilizat şi în prezent de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru” – precursorul stiloului modern – elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi permitea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să fie asigurat un flux constant al cernelii.
Invenția lui Poenaru a fost “împrumutată”, ceva timp mai târziu, de Lewis Edson Waterman, care a preluat ideea românului, transfomând-o, în anul 1884, într-un stilou cu un flux mai precis de cerneală.
Opera lui Petrache Poenaru
1837 – “Elemente de geometrie după Legendre” (traducere din latină), Tipografia lui Eliad
1840-1841 “Vocabular franceso-românesc”, “Elemente de algebră după Appeltauer”, Tipografia Colegiului Sf. Sava
1849 “Învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gândacilor de mătasă adunate şi întocmite pe clima Ţării Româneşti”, Tipografia C. A. Rosetti și Vinterhalder
1923 “George Lazăr”, Editura Cultura Național
P. Poenaru a inițiat revista „Învăţătorul satului“ (1843), a publicat articole în „Curierul românesc“, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, „Gazeta Teatrului Naţional“, „Trompeta Carpaţilor“, „Vestitorul românesc“
A fost membru în asociații profesionale naționale și internaționale, membru al Academiei de Științe din Paris, membru de onoare al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA).
Petrache Poenaru a avut funcția de vicepreședinte şi președinte al Societății pentru Învățătura Poporului Român
Foto – Petrache Poenaru, portret semnat Constantin Lecca (foto preluat de pe ro.wikipedia.org)
