Un pocnet scurt s-a auzit în toaleta bărbaţilor din clădirea Divinity School a Universităţii din Chicago, în mijlocul zilei.
Era 21 mai 1991, iar arma care a descărcat îl avea în vizor pe Ioan Petru Culianu (41 de ani) , celebrul istoric al religiilor, discipolul lui Mircea Eliade.
A fost împuşcat în cap, cu o armă de calibru mic (Beretta 25) o execuție făcută de un asasin profesionist. Ioan Petru Culianu nu a avut nicio şansă. Ca întro secvență de film thriller, criminalul a tras un singur glonţ din cabina de toaletă alăturată.
Crima s-a petrecut într-un moment bine ales, după ce tocmai îşi încheiase o prelegere.
Ioan Petru Culianu era la acel moment, când avea 41 de ani, profesor de istoria religiilor la prestigioasa Universitate din Chicago, urmându-i lui Mircea Eliade.
Anthony Yu, profesor la aceeaşi universitate, îi spunea jurnalistului american Ted Anton care a investigat cazul mai mulţi ani: „E semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică, murdărire, impuritate. Este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios.”
După ce Ioan Petru Culianu a fost omorât, o perioadă îndelungată, studenţii au lăsat flori şi bilete în faţa biroului lui.
Ipotezele morții lui Ioan Petru Culianu
Cazul a rămas un mister. Nimeni nu a fost acuzat de crimă, din lipsă de probe, nicio pistă urmărită nu a dus undeva, iar unii reprezentanți ai FBI-ul spuneau că nu au primit sprijin de la instituţii din alte țări, printre exemple fiind și SRI-ul, care ar fi refuzat să colaboraze.
S-au conturat câteva ipotezele despre asasinat, cele mai vehiculate fiind:
– a fost o crimă pasională, conform unor informații scăpate de Securitate care, se pare, i-a inventat un profil homosexual.
– Hillary Wiesner, logodnica lui Ioan Petru Culianu, a pus la cale totul pentru a încasa o poliţă de asigurare de 150.000 de dolari, al cărei beneficiar era ea.
– a fost un asasinat de ordin politic, dispus și executat de o mişcare neolegionară sau chiar de serviciile secrete românești, ipoteză ce apare și în cartea profesorului american Ted Anton, intitulată „Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu”.
Oricât de multe ipoteze au mai fost, moartea lui Culianu a rămas o enigmă aproape ocultă, la care au contribuit și cercetările pe care le făcuse el însuşi în domeniul științelor neconvenționale. Petru Culianu se bucura de un statut interpretabil de savant clarvăzător, caree practica mai multe tehnici de divinaţie, el inspirându-i și pe studenții săi să fie convinși că „totul, totul e în minte”.
În România, opera lui Culianu, care please din ţara la începutul anilor ’70, a fost descoperită de-abia după Revoluţia din 1989, atunci când el era o figură consacrată în mediul academic şi universitar din Occident. Tipul de om, puterea sa de convingererile și cercetările lui nu se potriveau cu propaganda comunistă.
Ameninţări
În ultima perioadă de viaţă, Culianu corecta spalturile ultimului său studiu, intitulat „Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern”. Nu de mult timp, el renunţase să mai publice rubrica „Scoptophilia” din revista „Lumea liberă românească” de la New York, rubrică în care semnase texte de critică la adresa noului regim de la Bucureşti, ba chiar fusese acuzat și că exprimase sentimente antiromâneşti. Se pare că acesta a fost motivul pentru care primise bilete şi telefoane de ameninţare şi se simțea urmărit pe străzile din Chicago, după cum chiar el le spuseset mai multor amici.
Sora sa a mărturisit că a fost ameninţat de „Vaca Românească”, așa cum îi zicea el publicației „Vatra Românească” și de gruparea „Fiii lui Avram Iancu”, grupare care aduna urmaşii Gărzii de Fier (… „de Lemn”, aşa cum o numea el ironic). Culianu credea că aceștia se temeau de el, pentru că avea calitatea de executor testamentar al lucrărilor nepublicate ale lui Mircea Eliade şi putea astfel să dispună autorizat de textele de angajament ideologic din tinereţea maestrului.
Cunoscuții lui Ioan Petru Culianu îl descriu ca fiind mereu presat de timp, nefericit dacă simțea că-și iroseşte vremea pe lucruri fără însemnătate. Ba chiar avea sentimentul declarat că va muri tânăr. Poate că presimţise ceva sau poate chiar văzuse în viitorul său, căci se spune că pe lângă divinaţie, Culianu obişnuia și să-și ghicească viitorul în cărţile de tarot.
A prezis Revoluţia din 1989, într-un text SF
Opera sa a rămas necontestată de niciun specialist, toți confirmand contribuția lui I. P. Culianu la dezvoltarea gândirii hermetice, la analize inițiatice și elaborare de teorii referitoare la experienţe făcute la granița lumii noastre sau de dincolo de moarte, ori din a patra dimensiune. Titlurile celor mai importante opere ale sale sunt edificatoare în a reflecta preocupările lui esenţiale: „Eros şi magie în Renaştere”, „Religie şi putere”, „Călătorii în lumea de dincolo” etc.
Culianu i-a fost discipol lui Mircea Eliade, dar nu chiar unul confortabil.
Fiind om de ştiinţă, scriitorul nu a rezistat ispitei de a se juca cu cititul viitorul. În ceea ce privește viitorul României, ţara pe care o părăsise pe ascuns (fără măcar a-şi anunţa familia din Iaşi), în anul 1971, el a scris, in anul 1986, o povestire SF trecută aproape neobservată – „Intervenţia zorabilor în Jormania”, aici fiind descrisă o farsă ce anticipează atât evenimentele din decembrie, cât şi desfăşurarea, efectele lor și bazele controverselor de mai târziu.
Oferta Securității, refuzată – nu s-a uitat, nu s-a iertat
Parcursul lui I. P. Culianu – până să ajungă un nume incontestabil în lumea academică și să-i fie publicate textele în toate limbile de circulaţie internaţională, să conferenţieze strălucit în marile laboratoare universitare – a fost unul care nu anunța cariera ce avea să urmeze, dat fiind contextual locului și al timpului.
Studentul Culianu provenea dintr-o cunoscută familie de intelectuali ieşeni, el a fost şef de promoţie, apoi a fost repartizat ca profesor într-o şcoală generală dintr-un sat aflat parcă la marginea lumii. Totul părea să ia o întorsătură decisivă în 1971, când a obţinut o bursă de studiu la Sienna dar, din partea Ministerului de Externe, i s-a refuzat viza necesară şi nu a putut pleca.
Încă din studenție, tânărului Culianu i s-a făcut o ofertă de colaborare cu Securitatea, pe care a refuzat-o.
L-a ajutat profesorului Cicerone Poghirc, director general în Ministerul Educaţiei, care îi admira gândirea evoluată și potențialul academic. În anul 1972, Culianu a reuşit să obțină o bursă la Perugia, acolo unde a descoperit Occidentul, altfel de cum îl știa din cărţi. Au fost experiențe diverse și consistente în această perioadă a vieții tânărului, care și-a dorit să devină călugăr într-o mănăstire din Appia, apoi a petrecut câteva luni în lagărul de refugiaţi din La Latina, după ce i se terminase bursa, și a urmat și o încercare de sinucidere. A venit însă, ca o scăpare, succesul său obținut în concursul dat pentru postul de asistent al marelui Ugo Bianchi, profesorul de istoria religiilor de la „Sacro Cuore” din Milano. A fost ales, datorită minții sale ieșite din comun.
Culianu avea mari planuri de viitor, voia să scrie o Enciclopedie a Magiei, în trei volume, pentru Oxford University Press, o parte a ultimului volum din „Istoria ideilor religioase”, studiul lui Mircea Eliade, un studiu despre arta memoriei, conectată la inteligenţa artificială. Dar nu a mai apucat. Totul s-a oprit în ace zi de 21 mai 1991, într-o toaletă din Chicago.
