Puțini sunt cei care, în drumul lor spre mare, fac dreapta din centrul Murfatlarului pentru a vedea – măcar 5 minute – un loc dintr-o altă lume. Lacul de cretă uimește prin peisajul captivant, iar apele turcoaz își schimbă nuanța permanent, în funcție de momentul zilei și razele soarelui.
Locul acesta poate fi găsit ușor: cum treci de podul peste canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o curbă la dreapta (cu linie continuă, atenție!), se face un drum de țară la stânga, care urcă dealurile. Poți deja vedea în stânga că este vorba de o carieră, aparent de piatră, în realitate de var și cretă. Dacă apuci pe acel drum, la vreo 200 de metri mai sus poți opri mașina și apoi poți coborî pe picioarele proprii pentru a admira priveliștea unei alte lumi: o lume de cretă, aparent neprielnică oricarei forme de viață și în care s-ar putea filma cu succes o scenă din Star Wars.
Lacul de pe fundul carierei îți arată totuși că ești pe Pământ, iar dacă rămâi acolo mai mult de 10 minute începi să vezi că zona totuși mișună de viață, tot felul de gâze, șopârle și alte vietăți minuscule croindu-și drum prin deșertul alb încins de soare.
La câțiva pași de lac se află Ansamblul rupestru Murfatlar, sit arheologic și complex rupestru deosebit de important pentru istoria creștinismului de pe teritoriul țării noastre. Se crede că ansamblul rupestru de la Murfatlar adăpostește prima biserică și primele chilii ale unei mănăstiri, de pe teritoriul României.
Complexul, format din camere și galerii, este săpat într-un deal de cretă din apropierea carierei de extragere a cretei din orașul Murfatlar, în imediata vecinătate a gării, pe malul drept al Canalului Dunare – Marea Neagra.
Prima încăpere a complexului de la Murfatlar a fost descoperită la data de 11 iunie 1957, în urma lucrărilor de extindere a carierei de cretă din apropiere. Surpându-se o parte din malul de cretă, s-a descoperit mai întâi biserica B1, aflată la un nivel mai înalt decât toate celelalte. Data întemeierii așezărilor s-a putut face pe baza unei inscripții din naosul bisericii B4, și anume leat 6500, adica anul 992.
Se mai păstrează: cruci de diverse marimi și tipuri (malteze, simple, în altorelief, înscrise in cerc), cea mai mare parte concentrate în pronaos, de ambele părți ale intrării în naos, un desen format din două pătrate, unul inclus în celălalt, cu trei grafite runice în interior; în 2003 se mai păstra și o inscripție runică, actualmente exfoliată, pe cadrul superior al intrării în naos.
Interesul este cu atât mai mare pentru specialiști cu cât s-a observat suprapunerea simbolurilor creștine cu cele ale altor civilizații. Crucea, porumbelul – simbolul Sfântului Duh, nu sunt singurele găsite pe pereții de cretă care se zăresc cu ochiul liber; pe pereți se găsesc și inscripții precum corăbii, balauri, animale. Specialiștii iau în calcul și alte civilizații și automat o atestare mai timpurie a acestor bisericuțe, din secolele IV – V.
Starea actuală a complexului este una de deteriorare grabnică. Din galerii au rămas doar pereții coșcoviți, iar în unele încăperi pereții se exfoliază. Construcția de protecție nu a fost încheiată, ea acoperă doar o parte din complex și nu permite aerisirea.
Lipsa fondurilor, dar poate si lipsa interesului din partea oficialităților comuniste pentru un monument creștin, au contribuit la distrugerea treptată a bisericuțelor de la Murfatlar. Deocamdată, interiorul Ansamblului Rupestru Murfatlar nu este deschis pentru vizite publicului larg.
Sursa: murfatlarulturistic.ro, patrimoniuldobrogean.ro
