Legenda lacului Techirghiol e spusă din generație în generație și stă la baza recunoașterii beneficiilor oferite de apa salină și nămolul sapropelic la nivel național și internațional.
Se spune că un bătrân tătar olog și orb pe numele de Tekir a ajuns odată cu măgarul său rănit, la malul acestui lac, în care animalul a intrat să se scalde. S-a chinuit bătrânul apoi ore în șir să-l scoată din noroiul mirositor, dar măgarul încăpățânat nu voia să se miște din apă. Mare a fost însă mirarea și bucuria bătrânului când, ieșind din lac, și-a dat seama că ochii săi puteau distinge din nou lumina, iar picioarele sale, de multă vreme neputincioase, începuseră să-l asculte. Cât despre înțeleptul său măgăruș – rănile de pe spate i se vindecaseră, iar corpul său parcă trăia o nouă tinerețe. Aflându-se vestea despre această întâmplare miraculoasă, oamenii au venit pe malul lacului, scăldându-se și ungându-se cu nămol pentru a-și găsi vindecare. Și pentru că Tekir și măgărușul său au fost cei care au descoperit miraculoasele beneficii ale lacului, acesta s-a numit Techirghiol, însemnând „Lacul lui Techir”.
Primele atestari scrise despre utilizarea nămolului și a băilor în lacul Techirghiol cu scop vindecator datează din anii 1800, iar în 2019 s-au implinit 120 ani de recunoaștere a lacului Techirghiol în balneologie și a proprietăților sale terapeutice.
La începutul sec. XX, în paralel cu dezvoltatea stațiunii Mamaia, Techirghiol a devenit o destinaţie a oamenilor din lumea bună, interesaţi de calităţile terapeutice ale lacului cu „băi reci“. Boema s-a mutat la Techirghiol, pentru ca, imediat după Primul Război Mondial, Eforie să devină ţinta elitelor cu bani. Artiștii veneau în Dobrogea să picteze, scriitorii – ca Ionel Teodoreanu, de pildă (care se refugia la Techirghiol, cu soția și copiii) – încercau să scrie, iar actorii își aveau cartierul general la Carmen Sylva (Eforie Nord). Familiile scriitorilor Cezar Petrescu și Tudor Arghezi erau oaspeți de vară ai stațiunii, iar Camil Petrescu și-a plasat o parte a acțiunii romanului său „Patul lui Procust” în Techirghiol, acțiune desfășurată între anii 1926 şi 1928.
În oraș există zone care poartă urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavodă și amprentele istoriei rămase în aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomană, acte aparținând lui Mihail Kogălniceanu, casa și azilul construite de Constantin Tănase, dar și casele de vacanță ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Jean Constantin.
Apa și nămolul lacului Techirghiol, factori terapeutici de mare valoare medicală și științifică, au făcut obiectul a numeroase studii, în cele mai diverse domenii de cercetare.
Din punct de vedere istoric sunt interesante numele cercetătorilor care au fost atrași în abordarea problemelor complexe pe care le ridica acest lac, și anume: A. Saligny (1893), M. Georgescu (1900), P. Petrescu (1924), P. Bujor (1928), E. Trandafirescu (1935), Eug. Bulavisky (1939).
Situat pe țărmul Mării Negre, între localitățile Techirghiol, Eforie Nord și Eforie Sud, Lacul Techirghiol este cel mai întins lac salin din România, cu lungimea de 7,5 km, adâncimea de maximum 9 m și salinitatea de peste 90 g/l. Lacul se deosebește fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice, cu toate că geneza este aceeași (liman fluvio-marin).
Fiind atât de concentrată, apa nu se poate folosi simplă decât în cura externă, pentru băi reci sau calde, la bazin sau la cadă. Apa își exercită efectul terapeutic prin temperatura sa, prin compoziția sa chimică și prin densitatea sa crescută ce determină o forță arhimedică mai ridicată decât apa simplă, cu o senzație de descărcare a greutății accentuate a corpului cufundat în ea. Nămolul sapropelic extras din adâncurile sale sunt utilizate cu succes în tratarea reumatismului, anemiei, rahitismului, spondilozei, hipotiroidiei și a altor afecțiuni neuromotorii, cutanate sau endocrine.
Sursa: techir.ro, primariatechirghiol.ro
