Istoria de peste două milenii și jumătate de existență a Tomisului – vechiul nume grecesc al orașului Constanța – ca de altfel întreaga regiune cuprinsă între Dunăre și mare, a însemnat pentru arheologi descoperirea unor artefacte de excepție. În varietatea pieselor expuse dar și în valoarea colecțiilor sale constă bogăția muzeului constănțean.
În cele două săli de la parterul clădirii destinate Tezaurului muzeului, sunt expuse piese cu valoare excepțională, multe dintre ele unicate.
În prima sală se poate admira o colecție de vase din sticlă din perioada romană, cu forme și decoruri superbe, chiar spectaculoase. Menționăm „paharul zeilor”, un vas care are reprezentate divinitățile Hermes, Iarna, Hiems, Herakles și Hymen; bolul cu inscripție greacă pe el „Fii bucuros că exiști„, sau un vas de sec.VI. p. Chr. descoperit în cripta uneia din cele șapte bazilici creștine aleTomisului.
În sala a doua a Tezaurului este prezentată cea mai importantă descoperire făcută vreodată în orașul de pe malul mării. Este vorba despre un depozit de sculpturi antice format din 24 de piese reprezentând divinități din pantheonul cetații: zeița Isis, tripla Hecate, Fortuna cu Pontos, cavalerul Trac, Cybela, Dioscurii, Nemesis etc.
Printre cele 24 de statui se remarcă prin valoare și realizare artistică, șarpele Glykon, un monolit din marmură, capodoperă a sec. II p. Chr. Unicitatea piesei constă în modul în care artistul anonim a reușit să reunească reprezentări diferite cu simbolistică individuală: un șarpe cu bot de antilopă, ochi, urechi și păr de om, corpul de șarpe și coadă de leu.
Primul etaj al muzeului este dedicat în întregime arheologiei: preistoriei, în cadrul căreia epoca neolitică este reprezentată prin originalitatea și frumusețea aproape modernă a artefactelor (deși au aproximativ 6000 de ani vechime), a uneltelor și idolilor aparținând culturii Hamangia, Boian sau Gumelnița. Urmează epoca bronzului, corespunzătoare formării primelor triburi trace; epoca fierului, căreia îi aparține o statuie-menhir din granit a unei
căpetenii traco-scitice și un cazan de cult din bronz, ambele din sec.V a. Chr.
Cele șase secole de viață romană în regiunea dintre Dunăre și mare sunt expuse pe parcursul mai multor săli. De la cucerirea romană, cu momentul bătăliei de la Adamclisi (Tropaeum Traiani) și apoi a întregii Dacii, până la părăsirea Daciei de către romani, se desfașoară în fața vizitatorilor hărți, materiale ceramice, din sticlă sau bronz, opaițe sau statui, inscripții sau stâlpi militari, cărămizi cu ștampile de legiuni romane, capitele, baze de coloană, elemente de apeducte.
Creștinismul în Dobrogea în sec. III-VII p. Chr. este o perioadă de o covârșitoare importanță pentru viața spirituală a oamenilor. Fenomenului i s-a dedicat o întreagă sală cu imagini ale cavoului – hypogeu cu picturi de la Tomis, cu inscripții, capiteluri, frontoane, planuri de bazilici paleocreștine, etc.
Ultima parte a circuitului de vizitare de la etajul I este dedicată perioadei integrării Dobrogei în Imperiul Bizantin – sec.X p.Chr. Piese reprezentative provin de la Capidava, Dinogeția, Murfatlar (Basarabi). Prezentarea este completată de hărți și portulane, monede emise de domnitori români, arme de secol XVII, vase ceramice din perioada feudală, etc.
Etajul II al muzeului cuprinde o înlănțuire de imagini și obiecte începând cu perioada secolului al XVIII-lea până în perioada modernă a existenței regiunii Dobrogea. Sunt prezentate momentele revoluției de la 1821 conduse de Tudor Vladimirescu, revoluției de la 1848, unirii Principatelor Române din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza, războiului de independență din 1877, primului război mondial, etc. Sala XVI este dedicată evenimentului de excepție al desăvârșirii unității naționale de la 1 decembrie 1918. Etajul mai expune două colecții de excepție: una cu monede și bancnote din bogatul inventar al colecției numismatice a muzeului și a doua cu o colecție de 620 de pipe și țigarete provenite din ateliere europene, piese valoroase, deosebit de interesante ca aspect și cu totul originale într-o astfel de expunere.
Edificiul Roman cu Mozaic
Construcția ocupă trei din cele patru terase în care era amenajată faleza portului în antichitate.
Prima terasă este situată la nivelul actual al Pieței Ovidiu și asigură legătura cu una dintre piețele publice ale orașului antic. Următoarele două terase corespund corpului principal al edificiului, de forma unui trapez alungit, dezvoltat pe două nivele – cel superior fiind reprezentat de sala cu pavimentul de mozaic, iar cel inferior de o serie de 11 încăperi boltite folosite ca magazii-depozite pentru mărfuri. Ultima terasă este situată la nivelul cheiurilor portului antic și cuprindea încă o serie de magazii boltite, acoperite astăzi de nivelul modern de călcare.
Pavimentul cu mozaic, cu o suprafață de peste 2000 mp – unul dintre cele mai mari de pe întreg teritoriul fostului imperiu – a fost realizat din pietricele (tesserae) în șapte culori: alb, roșu, negru, verde-albăstrui, galben-ocru.
Mozaicul îmbină într-o manieră unică, rafinată, motivele ornamentale geometrice cu motive ornamentale vegetale: vrej de iederă, cercuri intersectate, împletituri și meander, iar în centru carouri subdivizate în diferite forme geometrice, cărora li se înscriu imagini de vase grecești cu frunze. Se remarcă fina realizare a unui kantaros, în toarta căruia se conturează un porumbel, unica reprezentare zoomorfă de la Edificiu, care poate fi corelată cu practicile creștine ale epocii în care a funcționat.
Cât privește caracterul și datarea acestui complex economico-comercial, mărturiile relevate de săpături converg spre ideea construirii lui într-un număr mai mare de ani, cândva în prima jumătate a secolului IV d.Chr., dar păstrând un plan și o concepție unitară.
Sursa: www.cjc.ro
