O zonă pitorească din sudul Dobrogei, aproape de graniţa cu Bulgaria, în care natura şi-a păstrat frumuseţea, este la Dumbrăveni. Pădurile din rezervaţia naturală ascund stânci de calcar şi specii protejate de plante, păsări şi reptile. Locul are legendele sale, iar mănăstirea ridicată de călugări primeşte adesea pelerini.
Comuna Dumbrăveni se află la 69 km de Constanţa, spre sud-vest, aproape de graniţa bulgărească. Este comuna constănţeană cu cei mai puţini locuitori – 552, dar are frumuseţi naturale de care se bucură toţi călătorii.
Satul aparţinător, Furnica, are numele venit dintr-o legendă locală. Furnica era o codană căreia îi plăcea să colinde prin pădure, cunoscându-i toate cotloanele. Cum Dumnezeu nu-i dăruise copii, ea găsise o bucurie în a planta copaci, mulţumind astfel naturii.
Dar, într-o zi, hoarda de tătari a invadat Dumbrăveniul, iar Furnica a căzut în mâinile cotropitorilor. Batjocorită şi ucisă, ea a fost răzbunată de natură, care a dat un potop peste tabăra otomană de a măturat-o de pe faţa pământului. În amintirea ei, oamenii au botezat satul – Furnica, iar localnicii spun că silueta tinerei poate fi văzută şi acum, noaptea, prin pădure.
Rezervaţia naturală Pădurea Dumbrăveni are două arii protejate: Pereţii calcaroşi de la Petroşani şi Locul fosilifer Credinţa. Pe suprafaţa sa de 347 hectare, adăposteşte pe costele calcaroase o vegetaţie cu elemente sub-mediteraneene, majoritatea specii rare. În afara formelor de relief foarte variate, cum ar fi zona canaralelor cu defilee care constituie peisaje naturale de o rară frumuseţe, există o vale cu apă permanentă.
Printre speciile emblematice ale zonei se află cea care poartă numele rezervaţiei – Dumbrăveanca. „Aceasta pasăre rară, parcă desprinsă din cele mai frumoase basme, trăieşte în zonele deschise, cu copaci mari, scorburoşi, unde îşi face cuibul. Penajul în nuanţe de albastru şi maroniu îi oferă un aspect asemenea unei creaturi mistice, venită dintr-o altă lume, una a poveştilor. Dumbrăveanca este uşor de recunoscut ziua, datorită strigătelor sale: ‘cioc-cioc’ şi ‘rrac-rrac’, dar şi datorită zborului rapid, cu bătăi viguroase ale aripilor. Se hrăneşte cu insecte, amibii, reptile mici iar în perioada migraţiei poate consuma şi vegetale, în special fructe“, spun ecologiştii de la Mare Nostrum.
Tot aici poate fi întâlnit faimosul balaur dobrogean, cel mai mare şarpe din regiune: „Spre deosebire de acei monştri cu mai multe capete pe care îi întâlnim în basmele cu prinţi curajoşi, Balaurul Dobrogean sau Şarpele cu patru dungi, cum mai este cunoscut, este una dintre cele mai mari reptile care se găsesc la noi în ţară. Acesta poate ajunge la o lungime de până la doi metri şi jumătate. Este un bun căţărător care nu se mişcă prea repede. Se hrăneşte cu rozătoare, păsări şi unele şopârle, pe care le vânează şi le ucide apoi prin incolacire. Muşcă foarte rar, de regulă atunci când este capturat“. În Pădurea Dumbrăveni mai pot fi văzute: vipera cu corn, dihorul pătat şi grivanul dobrogean sau păduri de cer, stejar brumăriu, stejar pufos, cărpiniţa sau lumănărica.
Mănăstirea Dumbrăveni, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Emilian de la Durostorum, se află sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Tomisului. Este situată în partea de sud a judeţului Constanţa, la 35 de kilometri de oraşul Negru Vodă, pe teritoriul comunei Dumbrăveni, la marginea drumului judeţean Independenţa-Dumbrăveni.
Lăcaşul de cult este amplasat într-o zonă de veche tradiţie monahală. Într-una dintre văile de aici a fost identificat un complex monahal paleocreştin, locuit în perioada româno-bizantină (din secolele IV-VI) şi timpuriu medievală (secolele IX-X). Este cea mai veche mânăstire descoperită până în prezent pe teritoriul ţării noastre, alături de cea de la Slava Rusă din judeţul Tulcea, din secolele IV-VI.
Mănăstirea actuală de la Dumbrăveni, proiectată drept continuatoare a aşezământului paleocreştin descoperit aici, a fost înfiinţată la 1 iulie 2001. Proiectul mănăstirii prevede ridicarea în viitor a bisericii mari, a altor două corpuri de chilii şi a unei clopotniţe.
Cel mai important patrimoniu al mănăstirii Dumbrăveni îl reprezintă ruinele complexului monahal paleocreştin din apropiere. Aici au fost identificate două bisericuţe, câteva încăperi şi o galerie-culoar, cioplite în versantul de nord, calcaros, al unei văi.
„În prima fază de locuire (secolele IV-VI), complexul avea aspect rupestru, fiind dispus pe două nivele suprapuse. Locaşul de rugăciune, amenajat la etaj, avea plan de bazilică cu contraabsida. în a două fază de locuire, timpuriu medievală (secolele IX-X), a fost reamenajat şi locuit doar parterul vechiului aşezământ. Acestei faze îi aparţine cea de-a două bisericuţă, semirupestra. între ruinele complexului, la parter, au fost descoperite şi osemintele a doi bărbaţi, probabil monahi, înmormântaţi în prima fază de existenţa a aşezământului“, este specificat pe site-ul mănăstirii.
Mănăstirea Dumbravei păstrează părticele din moaştele Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena (21 mai), ale Cuviosului Antonie cel Nou de la Verias (17 ianuarie) şi a Sfintei Muceniţe Paraschevi (26 iulie). Ele au fost dăruite de mănăstirea Kikkos din insula Cipru, în anul 2008.
Sursa: Mare Nostrum, adevarul.ro
