John F. Kennedy, Salvador Dali, Charles de Gaulle, Nikita Hrușciov, Charlie Chaplin, Tito, Mao Zedong, Regele Arabiei Saudide, Aristotel Onassis – și alți actori, miliardari, șefi de stat – au fost pacienții Anei Aslan, medic specialist în gerontologie, inventatorul Gerovital H3, tratament care promitea întârzierea îmbătrânirii.
Dr. Ana Aslan nu a avut moștenitori, astfel că bunurile sale au intrat în patrimoniul statului. Din data de 5 august 1988, un număr de145 de piese din metale prețioase – distincții, bijuterii și alte obiecte de artă decorative au fost păstrate la Banca Națională a României care le-a răscumpărat. (Sursa: Banca Națională a României).
Ana Aslan s-a născut în anul 1897, într-o familie de intelectuali brăileni. După ce tatăl ei a murit, în 1910, familia s-a mutat la București, iar juna Ana și-a început instruirea la Școala Centrală. Tânăra s-a hotărât, în ciuda împotrivirii mamei sale, să se înscrie la Facultatea de Medicină, iar pentru a-și dovedi determinarea a făcut chiar greva foamei. A urmat cursurile de medicină între anii 1915-1922, iar în perioada Primului Război Mondial, când s-a refugiat la Iași, a îngrijit răniți în spitalele militare.
1952 – directorul Institutului de Geriatrie, primul de acest tip din lume
După ce a absolvit facultatea, Ana Aslan a primit postul de preparator la clinica aflată sub conducerea profesorul Daniel Danielopolu, cel care îi devine și mentor, iar în această perioadă își începe studiile de doctorat. În ani ice au urmat, Ana Aslan a profesat la spitalul Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină, la Clinica Medicală din Timișoara și la Spitalul CFR. După Al Doilea Război Mondial, ea a devenit Șefa Secției de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București, momentul de start pentru începerea carierei în gerontologie. Remarcabil, în anul 1952, Ana Aslan a devinit directorul noului Institut de Geriatrie, primul de acest tip din lume.
Vitamina H3, Gerovital, elixirul tinereții veșnice
În anul 1952, Ana Aslan a definitivat formula pentru vitamina H3, cunoscută sub numele de Gerovital, medicament al cărui rol era de a întârzia procesul de îmbătrânire. În următoarii treizeci de ani, tratamentul cu Gerovital H3, brevetat de Ana Aslan, a devinit celebru la nivel internațional.
Din anii ’60, clinica Anei Aslan aflată la Otopeni s-a transformat într-o destinație foarte căutată de celebrități din întreaga lume. Se poate face o listă impresionantă cu actori, șefi de stat, artiști din diferite domenii, care veneau în Republica Populară Română/Republica Socialistă România ori se întâlneau în străinătate cu Ana Aslan și primeau tratamentul cu Gerovital. Printre pacienții ei s-au găsit Nikita Hrușciov, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, Tito, Mao Zedong, Regele Arabiei Saudide, Aristotel Onassis și mulți alții.
Măritată cu cariera
Ana Aslan și-a dedicat toata viața muncii sale, nu a fost măritată și nu a avut copii. Apropiații o descriu ca pe o persoană severă, exigentă, dar plină de vitalitate. Atât tânără cât și bătrână, a fost o femeie elegantă, cochetă, se preocupa de modul în care apărea în public, își comanda ținutele la case de confecții vestimentare din Italia. Avea diverse superstiții și avea hobby-ul de a colecționa statuete cu bufnițe.
17 milioane dolari, venituri anuale la Clinica Dr Aslan
Succesul clinicii Anei Aslan se vedea și în sumele uriașe pe care le aducea în România comunistă – erau venituri anuale de 16, 17 milioane de dolari. Acest succes a atras nu numai atenția dar și invidia autorităților comuniste, în special din partea Elenei Ceaușescu, pe care o deranja simpatia internațională și popularitatea Anei Aslan.
Una dintre situațiile care arată antipatia comuniștilor este cea de la începutul anilor ’80, când statul comunist i-a intentat un process doctorului Aslan, din cauza poziției acesteia de șef la un cămin pentru bătrâni, obiectul reclamației fiind faptul că Ana Aslan făcea benevol această muncă, ceea ce a dus la interpretarea că ea a păgubit statul de veniturile neîncasate de la bătrâni.
Iritarea autorităților comuniste a fost alimentată și de originea familiilor unora dintre persoanele ajutate de dr. Aslan, mulți fiind membri ai vechilor familii „burgheze”, precum Catargiu, Șutu sau Ghica.
A durat câțiva ani de luptă în justiție pănă când Ana Aslan a câștigat procesul cu statul român, acest lucru întamplându-se cu un an înaintea morții sale.
“Academicianul” Elena Ceaușescu a refuzat să-i fie respectată ultima dorință a Academicianului Ana Aslan: o slujbă religioasă de înmormântare
Ana Aslan a murit în luna mai a anului 1988. Ea și-a dorit să fie înmormântată creștinește alături de familia sa, în cripta Kalindero-Danielopolu, dar ultima dorință nu i-a fost respectată din cauza Elenei Ceaușescu, care a refuzat ideea ca Aslan să-i fie organizată o slujbă religioasă.
Ana Aslan este înmormântată la cimitirul Bellu din capitală.
Doctorului Ana Aslan i s-a decernat Premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard” (foto, mai jos) , acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei. Ea a fost fost Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universităţii Braganza Paulista, din Brazilia și membră a multor academii și societăți științifice sau medicale din lumea întreagă, precum Academia de Științe din New York.
Și astăzi, Gerovital H3 este un tratament furnizat în clinicile medicale, ca produs original românesc creat pentru a întârzia procesul de îmbătrânire, sintetizat între anii 1946 și 1956, de dr. Ana Aslan, ca rezultat al numeroaselor cercetări clinice și experimentale. Geraovital H3 are la bază compusul activ procaine (sintetizat de Alfred Einhorn în 1905 și introdus în practica medicală sub numele de novocaină, substanța fiind prototipul anestezicelor locale).
Ana Aslan a realizat Gerovital H3 în paralel cu dezvoltarea teoriei referitoare la rolul radicalilor liberi în îmbătrânire (Denham Harman, anul 1956). Conform acestei teorii, acest tip de oxigen molecular generează în cursul metabolismului normal forme activate deosebit de agresive pentru organismele vii. Acesti radicali liberi sunt considerați vinovați că degradează moleculele vitale (proteine, lipide, acizi nucleici) și produc lezari la nivelul membranelor, al materialului cromozomial, al enzimelor și al moleculelor. Chiar dacă organismul are un mecanism propriu de apărare, stresul oxidativ apare la nivel celular ca urmare a dezechilibrului dintre factorii prooxidanti și sistemele antioxidante protectoare.
