Când te apropii de Cernavodă, o neașteptată apariție farmecă ochiul călătorului. O țesătură de fier se întinde elegant de la un mal la altul. Numit inițial ”Regele Carol I” (redenumit în 1976 după numele făuritorului său), podul stârnește admirația tuturor atât prin originalitatea concepției, cât și prin trăinicia construcției. La vremea inaugurării, a fost cel mai lung din Europa și al treilea din lume, și este considerat chiar și astăzi unul din cele mai frumoase din lume.
După unirea Dobrogei cu România, la 1878, vreme de 17 ani legătura peste Dunăre s-a făcut cu mijloace plutitoare: șlepuri, șalupe, mici remorchere, bacuri, pontoane, bărci etc. Pasagerii erau transbordați cu navele flotei militare, avizo-ul România și yachtul Ștefan cel Mare. Era nevoie de o trecere permanentă și trainică, de un pod de cale ferată. În 1882, guvernul a lansat un concurs de proiecte pentru podul Fetești-Cernavodă, la care au participat 8 proiecte, prezentate de societăți din Franța, Elveția, Austria, Germania și Belgia. În calitate de secretar al Comisiei, Anghel Saligny studia proiectele și întocmea pentru fiecare un referat pe care îl susținea în fața organismului tehnic de evaluare. În 1883, Comisia tehnică a analizat proiectele prezentate, dar nu a acceptat niciunul.
În 1886 s-a organizat al doilea concurs internațional, cu același rezultat. În această situație, în decembrie 1887 a fost numit un colectiv tehnic de proiectare, format din tineri ingineri români, în frunte cu Anghel Saligny, care avea atunci 33 ani.
Proiectul sistemului de poduri a surprins comisia examinatoare. Expunerea marelui constructor le învinge neîncrederea în cele 2 mari inovații propuse, pe care el le adoptase în urma unor călătorii de studii în străinătate, pe șantierele marilor construcții de poduri: adoptarea sistemului de grinzi cu console pentru suprastructura podului și înlocuirea tablierelor de fier cu oțel moale ca material de construcție. De asemenea, s-a avut în vedere ca podul să aibă o înălțime corespunzătoare pe toată lungimea sa, pentru a permite trecerea pe Dunăre a vaselor cu catarge mai înalte.
Proiectul lui Saligny a fost avizat favorabil de cei mai mari experți din străinătate, iar la 9 octombrie 1890, s-a pus piatra fundamentală a podului, de către Regele Carol I. La capătul dinspre Cernavodă a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă.
La 14 septembrie 1895, în prezența familiei regale a fost inaugurat sistemul care cuprindea podul de la Fetești peste Borcea, cele 33 elemente de pod a câte 30 m sprijinite pe 132 reazeme și podul ”Regele Carol I” de la Cernavodă. Un tren de încercare format din 15 locomotive au trecut cu 60 km/h, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, sirenele vaselor de pe Dunăre şi muzica fanfarei, în timp ce Saligny aștepta trecerea lor într-o șalupă sub pod, înconjurat de muncitorii cu care lucrase, pentru a garanta rezistența lui.
Lascăr Catargiu, prim-ministru, i s-a adresat atunci lui Carol I:„Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenuncheat Dunărea!“.
În timpul Primului Război Mondial, tronsonul de peste Borcea a fost minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare. Reconstrucţia podului s-a făcut în 1921. Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1985, când a început construcția unui nou sistem feroviar și rutier, pe poduri mixte, cu trafic dublu în fiecare sens.
De altfel, acesta fusese și marele regret al lui Saligny, care se întorcea adeseori la Cernavodă, pentru a-și cerceta opera: ”Trebuia să fac pe pod o cale dublă: una pentru căruţe şi pietoni, să mai fi existat şi o astfel de legătură între Dobrogea şi Muntenia”.
Legenda spune că salvatorul Constanței, Horia Agarici, în timpul unei lupte aeriene cu avioanele inamice, a avut curajul să treacă cu avionul său pe sub acest pod.
Podul de la Cernavodă nu este singura creație a lui Anghel Saligny. Lucrările lui sunt nenumărate, mărturie a energiei, cunoștințelor, muncii uimitoare desfășurate de Saligny timp de o jumătate de secol. Însuși Regele Carol I mărturisea, la un moment dat: ”Saligny a fost una din gloriile domniei mele”.
Sursa: Ziarul Științelor nr.18/4.05.1943, Yacht magazine nr.23/2004
