Khirbat el-Masani este un sit arheologic, unde arheologii de la Autoritatea pentru Antichități din Israel au găsit anterior o biserică tri-apsidă din epoca bizantină, care făcea odată parte dintr-o mănăstire cu un han pentru pelerinii călători.
Biserica este parțial tăiată în stâncă și construită din piatră de calcar (piatră fin îmbrăcată), care poate să fi fost închinată Sfântului Zaharie de către preotul Sabinus.
Arheologii au găsit recent rămășițele unui călugăr, vechi de 1.500 de ani, care a fost îngropat într-un mormânt de cist lângă două mici chilii închise ca nișă în absida centrală a bisericii. În jurul gâtului, mâinilor și picioarelor călugărului se află o serie de inele de fier cântărind zeci de kilograme, despre care cercetătorii sugerează că sunt simbolice a trăirii unui stil de viață ascetic, purtând lanțurile pentru a-și dovedi devotamentul.
Călugării care au urmat asceza trăiau un stil de viață caracterizat prin abstinența de la plăceri în căutarea mântuirii sau spiritualității.
Asceza mai extremă includea practica înlănțuirii corpului de pietre sau în interiorul unei celule, izolarea, abandonarea igienei personale sau durerea autoprovocată și suferința voluntară.
Călugărul găsit la Khirbat el-Masani a trăit probabil în sau lângă complexul bisericii, plasându-se în izolare în timp ce era înlănțuit într-o chilie închisă izolată. Practica își are originea în Siria în secolul al IV-lea sau al V-lea d.Hr., cu toate acestea, descoperirea înmormântării arată că această formă de asceză extremă s-a răspândit până la sud, până în regiunea Ierusalimului în perioada bizantină.
Sursă: Heritage Daily
