Muzeul Național al Țăranului Român publică, în avanpremiera, din multe şi mărunte obiceiuri ale românilor când vine vorba de ziua Sfântului Andrei.
”Dacă vrei să fii ferit de ciumă sau de alte boli grele, nu trebuie să lucrezi în această zi.
Dacă torci, va începe să-ți vuiască capul asemeni sfârâitului fusului.
Dacă vrei să te măriți/însori, să te vindeci de o boală sau să ți se împlinească altă dorință, bine e să posteşti măcar jumătate din această sfântă zi.
Dacă vrei să nu suferi vreo pagubă în casa şi gospodăria ta, nu trebuie să împrumuți nimănui nimic.
Dacă în noaptea Sfântului Andrei luna este plină, iar cerul senin, iarna din acel an va fi moinoasă/umedă. Dacă însă cerul va fi întunecat, deşi cu lună plină, dacă ninge sau plouă înseamnă că va ninge copios, iar nămeții de zăpadă vor fi cât urieşii din alte vremi.
Dacă eşti femeie, în această zi nu e bine să țeşi pânză la război ca să nu o superi pe Maica Domnului.
În ziua Sfântului Andrei, copiii îşi taie ramuri dintr-un pom fructifer (meri, peri, pruni sau cireşi), le pun într-un vas cu apă să înmugurească, iar de Sfântul Vasile (1 ianuarie) îşi vor face din ele sorcove.
În unele zone ale României se crede că pe 30 noiembrie începe iarna. De aceea, această sărbătoare mai poartă numele de „Andrei-de-iarnă”.”
Autor text: Ciprian Vocilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român
Foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Oroveanu
